Fluturii sufletului

Ezit

Puteam auzi inimile lor bătând cu putere, lovind pieptul cu o viteză ritmica, pompand sângele și dând un mic fior în interiorul pieptului.
Emoții.
Mergeam printre umbrele prezente pe strada, umbre ce se leganau de pe un picior pe altul încercând sa își mențină echilibrul interior in balanța cu cel exterior.
Eșec.
Pașii mei mici si hotărâți își urmau direcția facultății,ca un simplu reflex imposibil de exclus din venele mele.
Uman.
Ma opresc brusc si privesc înainte apoi înaintez din nou pe poarta înalta de fier cu tente de rugină ce ies in evidenta.
Oameni de tot felul se adunau in grupuri restrânse iar eu merg înainte simțind cum nu mai pot respira.
Emoții.
Mă opresc undeva in curte si apoi înaintez din nou pe coridorul mare si ma opresc în fața unei uși de lemn de nuc si o deschid încet pasind înăuntru.
Teamă.
Am aruncat o mica privire in jur soptind "Bună dimineața." răguşit. Câțiva colegii au răspuns, altîi nu.
Am mers spre locul meu scoțând din geantă o carte groasă ce continuam sa o citesc.
Am auzit cum profesoara de engleză a intrat in clasa dar nu mi-am ridicat privirea din paginile cărții decât atunci când a spus două simple cuvinte. 'Test Fulger'.
A împărțit cele 30 de fise tuturor si am început să rezolv fără nici o problema exercițiile. In zece minute am rezolvat totul si i-am înmânat profesoarei ce trecea pe lângă mine fisa. Mă privea cu o expresie faciala destul de deosebita fata de cea normala. Exprima mirarea si totuși satisfacţie. I-am zâmbit si am scos cartea şi am început să citesc.
"-Ce carte este?" o aud adresandu-mi-se.
"-Obosit de viaţă, Obosit de moarte. "spun concentrata pe rândurile ce se desirau armnios pe hârtie. De ce păstrează aceeași linie? De ce mențin regula? Le e teama sa se abata de la ceea ce au fost învățate? Sau poate nici nu au fost întrebate dacă le place.
"-Autorul este japonez, nu e asa? "o aud pe profesoara spunând într-un ton grav, prea grav pentru aceasta situaţie. Vocea ei de obicei nu se potrivește cu chipul,cu fizicul ei.
"-Da. " răspund simplu. "Mo Yan mai exact. "spun la fel de simplu nedezlipindu-mi ochii de pe rândurile ce le priveam îndelung gânditoare nerealizand ca nici măcar nu mai citeam, ci simplu priveam în gol.
"-Murakami este mult mai bun. "
Adaugă profesoara ok acelaşi ton obişnuit ei.
"-Murakami are alt stil. "spun la fel de simplu.
"-Ai făcut cunoștință cu operele sale? "
"-Destul de mult sincer. "Vorbeam cât mai simplu si încercam să nu spun prea multe,insa nici sa nu spun nimic.
Profesoara se îndepărtează si după câteva minute paraseste clasa cu lucrările celorlalți.
Ca si ora aceasta au trecut toate.Nu se întâmplă nimic special aici. Oamenii sunt aceeași si nimeni nu face nimic diferit.
Rutină.

După o zi simpla, ies din curtea facultății și pornesc printre vechile umbre spre casa. Am trecut ca de obicei pe lângă vechiul teren de baschet, apoi pe lângă sala de dans si in sfârşit ajung acasă.
Obişnuit.