Am continuat sa mergem spre cafenea, loc unde ne-am aşezat la o masa retrasă. El și-a îndepărtat bluza de culoare Alba si pălăria, asezandu-le pe scaun și îmi zâmbește.
Poziția corpului este una relaxata, mâinile pe masa, picioarele puţin depărtare și îndreptate in faţă.
Se simte bine si dorește sa poarte o conversaţie.
Am luat o poziţie destul de asemănătoare cu a lui, dar cu un strop de elegantă.
I-am zâmbit înapoi si așteptam sa îmi spună ceva, însă nu părea ca avea vreo idee.
"-Ești-" a vrut să îmi spună ceva insa l-am oprit brusc cu privirea.
"-Diferită? "îi continui propoziția iar el rade înfundat.
"-Am mai spus asta,nu?"
"-De cateva ori."i-am spus scurt uitându-mă pe fereastra la oamenii ce treceau pe lângă cafenea si apoi la el, comandând doua cafe le dulci cu lapte.
"-Tu știi cine sunt, însă tu pentru mine ești o prietena fără nume. Ai de gând să îmi spui cum te numești? "era destul de zâmbitor, in ciuda faptului ca abia își ținea ochii deschisi.
"-Nu știu chiar atât de multe despre tine, doar numele de scena si munca pe care o depui zilnic ce o observ mereu atunci când te văd. Am dreptate, nu?si numele meu Loo. "El doar mă privea, nu clipește, nu schimbă direcția, doar stă ca mai apoi sa privească in jos.
"-Chiar este asa sesizabil ca sunt obosit? "îmi spune el si ma privește cu ochii triști.
"-Nu, nu Este uşor sesizabil, eu doar am crezut asta, iar tu mi-ai confirmat. "îi vorbesc simplu si totuși concret.
"-Dacă voi continua să îmi petrec timpul cu tine voi devenii mai inteligent. "mi-a zâmbit strâmb dar real si se joaca cu degetele lungi ale mâinilor. "Îmi place compania ta."continuă el.
"-Şi mie a ta. " îi spun si îi zâmbesc înapoi apoi privesc ecranul telefonul pentru a vedea ora. Am icnit si l-am privit cu o urmă de nelinişte în ochi.
"-Ești bine? "mă întreabă el cu o privire îngrijorată.
"-Da.. doar ca sunt foarte ocupată şi am cam zăbovit aici. "i-am răspuns trista privind în jos.
"-Păi du-te si rezolva-ți treaba, atunci. "îmi răspunse el zâmbind.
Mereu zâmbește. Asta apreciez la el. Eu îi zâmbesc înapoi si ma ridic, prinzandu-mi parul din nou.
"-te-aș putea răpi de la planurile tale si mâine? "mă întreabă el privindu-mă de jos.
"-Da, poți. La aceeași ora la terenul de baschet este in regula? "
Îl întreb pregătita sa plec.
"-Perfect! "
Eu m-am îndepărtat si am ieșit din cafenea, el rămânând la masa privindu-mă pe fereastra.
Sentimentul acela a reapărut in adâncul inimii mele si atât de tare încât am uitat sa respir, inima s-a oprit câteva secunde, iar eu am căzut jos.
Am început din nou sa respir normal, cu inima bătând puternic voind a-mi părăsi corpul murdar ,dar m-am ridicat si mi-am continuat drumul.
Mă omoară când simt.
CITEȘTI
Fluturii sufletului
Fanfiction"Te-am văzut acolo,te-am văzut cum priveai cerul in timp ce ploua. Nu te deranja. Stăteai si zâmbeai de parcă erai ținută în brațe de cineva si își ținea bărbia proptita de fruntea ta lată si frumoasa. Frumoasa mea, dar chiar face asta... De ce po...
