Fluturii sufletului

O prezența. Inima.

"-Hai să jucăm baschet. " îmi spune el pasandu-mi mingea ,eu prizând-o cu mâinile.
"-De acord. Hai sa facem si un pariu sa facem lucrurile mai interesante. " i-am spus zâmbind si privindu-i fața ce nu mai este la fel de obosita ca ziua precedentă.
"-Interesantă propunere. Presupun că ești sigura pe tine in cazul asta. Sunt de acord. Ce fel de pariu ?"
"-Poți alege tu. " Îi spun încrucișandu-mi bratele la piept zâmbind.
"-Mă uimesti, draga mea. Ce zici, câștigătorul primește ceva din partea pierzatorului. Este bine?"
"-Suna bine. Începem? "
"-Da. Avem 10 încercări. Cel cu cele mai multe coșuri date câştiga. Start! "
Am început să dăm la cos, lucrul ce m-a impresionat la el nu a fost neapărat faptul ca este un jucător foarte bun , ci simplul fel in care joaca.
Are o frumusețe aparte in stilul său, o frumusețe naturală și elegantă.
Fiecare dintre noi a dat 8 coșuri momentan, și mai avem unul de fiecare. El a ratat la numărul 4,iar eu la 6.
Mi-a aruncat mingea si mi-a zâmbit. Am prins-o si am bătut-o de câteva ori,arucand-o și intrând in cos foarte frumos.
"-Frumos. "Imi spuse el si îmi zâmbește, luând mingea si pornind spre coș. Cu un salt in spirală a introdus mingea in coșul de baschet. L-am aplaudat chicotind și mergând spre el.
"-Se pare ca e egalitate. "îi spun cu un zâmbet mare pe faţă.
"-Bine jucat. Nu știam ca ești asa buna. Ma uimesti pe parcurs ce te cunosc din ce in ce mai bine. "îmi spune el zâmbind înapoi larg. Zâmbetul lui nu este unul plictisit sau obosit, din potriva, chiar se vedea ca se simte bine.
"-Hai sa ne așezăm si sa mai discutam atunci. " îi propun si încep să merg spre peretele decorat unde ma așez jos, aşteptând sa facă acelaşi lucru.
S-a aşezat lângă mine, amândoi sprijiniți cu spatele de zidul rece de beton.El privea in sus, iar eu înainte.
"-Voiam sa întreb. De ce ești aici?"
Și-a întors privirea spre mine, apoi a privit in jos fără să își miște poziția capului.
"-Cunoști numele celor din grup, presupun, nu? "spune el calm privindu-ma din nou.
"-Da. Dar nu știu cat de bine știu cine e cine. În orice caz. Continuă. "l-am îndemnat eu.
"-Ei bine, Jungkook a avut niște probleme cu niște fane, probleme in sensul ca a venit acasă de multe ori cu tricoul rupt si uneori mai mult dezbrăcat decât îmbrăcat. Asa ca am spus ca videoclipul noul sa îl facem într-o alta tara, unde nu suntem asa cunoscuți. În plus,cum eu scriu versurile chiar am simțit nevoie sa schimb peisajul.Nu am avut inspirație deloc si încă sunt in căutarea ei. " a spus totul coerent, într-un ton calm ce îi dădea un sarm aparte.Un aer de povestitor adormit.
"-Am înţeles acum.Jungkook este cel mai mic, nu? " îl întreb zambind.
"-Se pare ca îl cunosti."I-am zâmbit din nou si am dat afirmativ din cap, privind în sus din nou.
"-Ești încă ocupata? " ma întreabă el după ceva timp, punându-si capul pe umărul meu.
"-Oricât de ocupată as fi nu mă simt in regula sa fac nimic momentan, deci voi amâna totul pe luna viitoare. De ce întrebi? "
"-Pur şi simplu. Voiam sa știu dacă vei pleca din nou brusc."
Am zâmbit si am continuat sa privesc spre cer.Am auzit un sunet ce avea ca sursa pe Suga.
L-am privit si am văzut faptul ca a adormit pe umărul meu, iar sunetul este defapt respirația sa greoaie. L-am împins încet in încercarea de a-l trezi dar a marait încet si și-a pus mana in jurul meu.
"-Suga. Suga. Trezește-te. "i-am spus împigându-l din nou.
Și-a deschis ochii somnoros si s-a ridicat brusc.
"-Scuze pentru asta."Spuse el agitat privind în jos. Am chicotit.
"-Este în regulă. "
Prezența sa îmi face bine, dar mult mai mult rău.