Mi-a prins încheietura cu mâna lui si s-a întors spre mine.
"-Uite.. nu am vrut să par-"L-am oprit brusc si nu l-am lăsat să termine ceea ce avea de spun.
"-Nu ai părut in niciun fel. Ai reacționat asa cum trebuia sa reacționezi şi nu m-a deranjat in vreun fel. "L-am privit calmă imposibil sa se citească vreo emoție pe fată.
"-Ești diferită. "Îmi zâmbește șters si eu îl privesc confuz.I-a luat totuși ceva sa observe faptul că nu sunt pe jos agoniind în propria salivă, în ciuda faptului ca îi admir munca depusă.
"-Hai la o cafea cu mine. " adaugă el la fel de zâmbitor. Este destul de bipolar, ce-i drept. Şi nu mă așteptam sa îmi spună asta.L-am fixat cu privirea si apoi coborât-o încet suspinand un "Sigur".
Nici nu realizasem faptul ca am vorbit cu el in coreeana fără sa am o problema in comunicare,eu fata care nici in romana nu pot vorbi cu oamenii.
Experiențe noi. Succes.
Am băgat mâinile in buzunare si am mers umăr la umăr cu el, privindu-i din când în când profilul.Nasul mic si faţa palida se completau perfect cu buzele sale vinetii. Se vedea pe fața sa ca nu este in apele sale si parcă totuşi nu voia sa arate acest lucru.
"-Pari obosit. "I-am spus simplu privind înainte ,simțind cum își întoarce privirea spre mine.
"-De ce spui asta? "Îmi răspunde printr-o întrebare, iar eu pufnesc uşor.
"-Pur şi simplu așa pari. "
Am continuat sa mergem in linişte. O linişte apăsătoare ce se scurgea prin fiecare crapătură a realității. Pașii noștri calcă apăsat pe trotuar, în timp ce ne aruncam unele priviri sfioase unul altuia. Amândoi avem fețele serioase si plictisite,probabil și el simțea acel lucru in interior. Sentimentul adânc de durere ce se cresteaza în inimă. Încerc să inspir adânc insa mi-e imposibil.
"-Și eu simt la fel. " spuse el după câteva minute. Cuvintele sale erau săbii ascuțite îndreptate spre mine. Odată rostite acestea se rup de el si îmi străpung pieptul cu putere lăsându-mă sa cad .
Inevitabil .
Privirea să este atât de patrunzătoare încât simt ca doar o privire aruncata in ochii mei i-ar da sansa sa îmi citească sufletul ca pe o carte veche, prafuita și rupta.
Poate asta sunt ,o simpla carte, cu o poveste ce se scrie zilnic. Nu am stofă de scriitoare, sunt o simpla amatoare. Un autor necunoscut într-o lume a autorilor ce au acelaşi lucru de spus, prezentat altfel.
A văzut rapid faptul că eram foarte cufundata in gânduri, faptul că cuvintele sale m-au făcut să meditez si sa ajung departe,undeva într-o parte a lumii in care nu mai fusesem de mult.
"-Îmi place sa fac fotografii. "spuse el privind în sus si apoi la mine zâmbindu-mi. "Tie ce îţi place să faci? "
Îl privesc o clipa apoi îi zâmbesc înapoi răspunzând.
"-Îmi place sa fac orice. De la citit pana la muzica."I-am răspuns simplu însă părea interesant şi m-a îndemnat sa continui.
"-Ei bine, citesc mult, îmi place sa cant si sa compun, de-asemenea sa dansez si sa desenez. Orice legat de arta in general. "
"-Arta poate fi văzuta in diferite feluri."
Adaugă el privindu-mă.
"-Viziunea e diferită. Arta este aceeași."
"-Ești diferită. "
"-Mi-ai mai spus. "
CITEȘTI
Fluturii sufletului
Hayran Kurgu"Te-am văzut acolo,te-am văzut cum priveai cerul in timp ce ploua. Nu te deranja. Stăteai si zâmbeai de parcă erai ținută în brațe de cineva si își ținea bărbia proptita de fruntea ta lată si frumoasa. Frumoasa mea, dar chiar face asta... De ce po...
