Să mai incerc?

48 10 6
                                    

Mi-am auzit ceasul sunand de dimineata dar l-am oprit. Nu vreau cursuri si nici nu am de gand sa merg. Nu azi cel putin. Mi-am lasat capul inapoi pe perna dar nu a durat mult,Hoseok a sarit pe mine fericit ca este dimineata.
-Jos. Mi-e somn . am murmurat si l-am indepartat cu piciorul. In ciuda ceea ce i-am spus,el m-a luat pe brate si coboram spre bucatarie.
-Bună dimineata si tie ,frumoaso. Imi spune acesta zambindu-mi . De ce imi tot spune asta?Hoseok,ce incerci sa imi faci?
Mi-am inchid ochii din nou meditand pana cand acesta m-a lasat pe picioarele mele si i-am deschis. Ceilalti erau la masa privindu-ne . Nu stiu daca era nedumerire,desgust sau pur si simplu oboseala dar niciunul dintrei cei sase nu zambea. Urasc asta. De ce sa nu zambesti?E asa frumos sa o faci.
Le-am urat o dimineata placuta si m-am asezat langa NamJoon lasandu-mi mainile pe masa si capul pe acestea. Toti ma priveau si zambeau acum. Sunt precum roboteii programati.
-Ce e ?
Acum astept ,stiind ce vor urma sa raspunda in cor. Un simplu cuvant. 'nimic' . eu doar astept.
-E mai frumoasa dimineata acum. Asta e tot.
L-am privit mirata pe Jin. Nu ma asteptam la raspunsul acesta si doar am inghitit in sec. Nu inteleg. Nu ii inteleg.

Fluturii sufletuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum