Fluturii sufletului

În lesă

Stau pe canapeaua mare si privesc cum Taehyung se joacă cu un elefant de mărimi medii de pluș, asemenea unui copil mic.
"-Bună! "spune el venind lângă mine zâmbindu-mi. Un zâmbet foarte diferit de al lui Suga, un zâmbet mult mai copilăros si ce te face involuntar să îi zâmbești înapoi.
O prezența radianta.
"-Bună, Taehyung."i-am spus zâmbindu-i si privindu-l.Pot simți o diferența clara între prezența sa si a lui Suga.
Golul revine in interior, un gol ce îmi prinde inima. Simt cum mi se îneacă in nimic, simt nimicul de parca ar fi totul.
"-El este W! nu este drăgălaş? "spune si îmi arata elefantul de culoare albastră. Am chicotit si am dat din cap aprobator. Este o persoană ce radiază puternic, a cărui prezența dinamică îți da o stare de bine. Când mă pregăteam să-i răspund in cameră și-au făcut prezenta si ceilalți vorbind și asezandu-se lângă noi privindu-mă.
Ma simțeam ciudat si parcă in plus.
"Te simți așa cum ești. " Îmi răsuna ca un ecou in minte. Un ecou real si inexistent.
"-Cred ca ar fi momentul cel mai potrivit sa plec. " spun si îi privesc zâmbind șters. Un zâmbet pătat si fără semnificație.
"-De ce spui asta? Nu ai ajuns de mult. " îmi spune unul dintre ei. Numele nu sunt sigură că I l-am reținut dar prin eliminare as spune ca este Jin.
"-Nu îmi doresc să stau mai mult decât este nevoie." îi răspund privindu-l. Ochii negrii erau atintiti la podea si zâmbea. Puteam vedea buzele arcuite chiar dacă nu mă privește.
"-Yoongi, aveai dreptate. Chiar că este o persoana specială. "Își ridica capul si ma privește cu coada ochiului plecându-şi capul pe partea stânga.
"-Eu am spus ca este diferită. Tu o consideri specială in cazul ăsta. "
Suga nu părea in apele sale.Spun asta deoarece are o privire tulbure, ochii roșii si își mușcă regulat buza inferioara. Ceva sigur il macină, însă nu am d gând să dau o importantă majora acestui lucru.
Am început să îi analizez pe fiecare in parte, sa le rețin trăsăturile si sa încerc să îi citesc.
Mereu mi-a plăcut să citesc,iar atunci când nu citesc cărți oamenii devin material de studiu.
Până la urmă oamenii sunt materie.
"-Mâine vom fi la repetiții, nu-i așa băieți? " spune unul dintre ei sprijinindu-şi bărbia in podul palmei si suspinand încet.
"-Defapt,maine începem filmările. " I se răspunde de către blondul înalt ce sta pe fotoliu.
"-Noile videoclipuri vor fi făcute aici? "spun si îi privesc in așteptarea unui răspuns împreunandu-mi mâinile.
"-Da. Şi voiam să căutăm pe cineva la cererea agenției. Se pare ca un băiat nou ar fi mai mult decât necesar grupului. " răspunde Jimin, cel ce a rămas mereu tăcut.
"-Ce tâmpenie. " spun încet,insa destul de tare încât să fiu auzită.
"-Nu ești singura de părerea aceasta. Nici noi nu suntem de acord. Dar din păcate nu putem sa ne împotrivim. " continua sa îmi răspundă Jimin.
"-Da, sunt conștientă de acest lucru. Decât să fi celebru in Coreea mai bine nu." spun si îi privesc cu aceeași privire relaxată si calma. Mereu mi-a plăcut să vorbesc deschis despre astfel de lucruri. În general sa port o conversaţie.
Atunci când simți că o să cazi, îţi iei poziția de echilibru.