Reasonable Sacrifice [YAOI]

Prefaţa

" I am the rose of darkness, beautiful but heartless."

-Încă un pahar! urlu spre barmanul dezorientat.

A ezitat câteva secunde, mă cunoştea de ceva timp şi intuiţia îî spunea că nu am nici măcar o monedă în buzunar, dar şi-a îndeplinit sarcina în cele din urmă şi, la schimb, i-am zâmbit ştrengăreşte. Am dat conţinutul paharului pe gât, nu m-am obosit să întreb ce anume era acea substanţă mirositoare, asta nu avea nici o importanţă. Barmanul s-a îndepărtat încet, înainte de a apuca să mai spun ceva...inteligentă mişcare.

Totuşi, băutura consumată trebuia să fie şi plătită, iar nici măcar un "cavaler" nu îşi făcea apariţia să salveze un mic bruneţel ce stă singur la bar...dezamăgitor. Cunoşteam bine clubul, am fost aici de nenumărate ori şi am observat două lucruri vitale: preţurile erau uriaşe, dar şi clientela era aleasă cu grijă. Genul meu de local.

Băteam energic suprafaţa de lemn masiv a barului cu degetul, încercând să mă menţin pe ritmul muzicii, dar una dintre ferestre mi-a captat atenţia. Era o noapte cât se poate de calmă...noapte pe care aveam de gând să o pierd, desigur, tot ce îmi doream era să rămân ameţit până la venirea zorilor. Nu ceream foarte mult!

Eram pe punctul de a renunţa şi de a pleca în căutarea altei locaţii, însă, în acel moment aud scaunul de lângă mine scârţâind subtil. Am afişat un zâmbet cât mai sincer din arsenalul meu infinit de expresii faciale şi m-am întors încet pentru a vedea faţa idiotului care avea să îmi plătească întreaga consumaţie.

La naiba, era sexy, asta însemna că nu aveam să îi fur portofelul cum fac în alte cazuri. Speram doar să nu fie unul dintre aceia care vin la tine doar să te întrebe cât e ceasul, asta m-ar fi făcut să îi zbor dinţii cu paharul.

-Singurel? întreabă pe un ton dezgustător de calm.

-Mereu.

Răspunsul meu sincer l-a făcut să chicotească, îl aveam la degetul mic. Îmi doream o provocare, dar nu mă puteam plânge. Afacerile sunt afaceri, nu?

-Mereu? Asta sună destul de trist...Aş vrea să aflu mai multe despre tine.

Falsă compasiune, tipic.

-Normal că vrei.

Răspunsul pe care voiam să îl dau era: Ba chiar deloc! Numele meu e David, hobby-ul meu este furtul de portofele şi ceasuri scumpe! Ce mai vrei să ştii?

Am râs înfundat la acest gând, era atât de tentant! Până la urmă mă voi mulţumi doar prin a-i frânge inima nătărăului.

De data aceasta eu am fost cel care a chicotit.

******************************

Şiiiii, după o pauză imensă, am hotărât să mă întorc cu acea poveste yaoi pe care am promis-o acum ceva timp.

Mdap, Reasonable Sacrifice poate fi considerată partea a II-a a primei mele poveşti de acest gen, însă, sper să o fac în aşa fel încât să aibă sens şi pentru cei care nu au citit prima parte. Până la urmă nimeni nu e obligat să citească nimic, obligaţia mea personală este aceea de a construi o acţiune logică, atât.

Mulţumesc celor care şi-au făcut timp să citească până aici şi voi proceda ca până acum: dacă vedeţi greşeli de orice gen, vă rog să îmi daţi de ştire.

Vă doresc o seară/zi/după-amiază...în fine, v-aţi prins voi.

Mulţumiri pentru copertă lui rain_lover99!