Uneori privirea este singurul lucru pe care nu il poţi uita,singurul lucru care te face să faci imposibilul posibil.
O după-masă de vară,o zi liniştită,nimic neobişnuit. Singurul lucru care te face să nu cazi pe gânduri este freamătul mării care se aude din spatele mulţimii de oameni ce incearcă sa-si facă viaţa un loc mai liniştit,sa uite de griji şi de temeri.
Kal,un tânăr de numai 19 ani cu visuri care lăsau de dorit,viaţa lui fiind intr-o permanenta bula de speranţă deşartă,cu o familie ce îi este alături si la rau si la bine este cel care işi spune la fiecare nereuşita a vieţii sale "sunt doar o bestie,doar o bestie ce ascunde un suflet inocent pe care nimeni nu are să-l vada vreodată...". Spunea adevărul,ca sa ajungi la sufletul cuiva trebuie mai intâi sa cunoşti acea persoană,iar pentru el fiind o bestie era ceva imposibil. Lui Kal ii lipsea increderea in sine,incredere ce incet incet a pierdut-o in majoritatea din cauză că el era diferit,el nu voia faimă,bani,nu voia să fie cunoscut pentru ceva ce nu e al lui.
Disperarea sa îl duce cu gândul la lucruri nedemne de cineva care ar putea avea atâtea... Dar el voia sa rămână in continuare diferit,să fie el insuşi şi să nu fie ce ar vrea ceilalţi să fie.
Sta si priviea,privea in gol... pana când in acel gol vede o privire aţintită cel mai degraba din greşeală asupra sa,o privire ce nu a putut-o ignora. Era Ştefi,o faţă deloc familiară pentru Kal,intâlnită din intâmplare într-o zi din acea vară. El nu stia nimic despre ea,nu stia ce să facă,ea se uita la el şi invers,parcă aveau privirile lipite.
