Putin peste ora 6 dimineaţa. Cei doi stăteau liniştiti pe malul marii agitate continuându-şi conversaţia luciferică ce avea să fie intreruptă de căţiva calatori ce consumaseră mai mult alcool decât trebuia:
Calatorul 1: -Ce faceţi voi doi aici singurei?
Kal: - Stăm si admirăm marea si povestim din aduceri aminte.
Calatorul 1: - Dar voi doi sunteţi un cuplu?
Kal: - Nu.. (raspunse Kal cu jumatate de gură)
La aceste auzite,cei 3 se adună mai aproape de Ştefi si incep sa vorbească cu ea:
Călătorul 1: - Ce faci? Cum te cheamă?
Peste intrebarile primului se auzeau rastite si alte intrebărili nefireşti. Ştefi intra in panică,il apuca pe Kal de mână si il strange puternic in timp ce ii sopteşte:
Ştefi: - Kal imi este frică,ce facem? (Spune cu o voce tremurândă)
Kal nu zice nimic,statea şi se uita in gol. Se gandea ce ar putea să facă. Dupa cateva secunde de meditaţie îi vine in cap o idee. Aceasta idee este apogeul din care se va schimba orice gând al său şi al ei. Este total neaşteptat.
Kal se intoarce cu faţa sa blanda spre privirea induioşată si plină de frică a lui Ştefi şi îi şopteşte foarte incet la ureche: "Sărută-ma". Ştefi se opri doua secunde si spune:
Ştefi: - Ce??? (intreaba foarte mirată)
Kal: - Doar sărută-ma. (Spuse cu o voce foarte blanda si tremurândă de emoţie in aşteptarea raspunsului)
Ştefi se uita in cealălaltă parte a ei,la cei 3 vizitatori nepoftiţi dupa işi aţinteşte privirea asupra buzelor lui Kal si il sarută incet. Pielea de găină apare pe pielea celor doi,sunetele,cuvintele nu işi mai aveau rostul. Kal îi intoarce sărutul blând,o ia de mână si pleacă spre soarele ce incepuse să işi arate razele. Cei 3 vizitatori rămân şocaţi,se uită la cei doi cum pleacă şi incep sa murmure intre ei.
