Strange Love

3. "Îmi place de dumneavoastră!"

Atunci observăm că nu suntem singurii gemeni din liceu.Hai că asta-i bună.

-Pyter ,vezi ce văd și eu ? Îl întreb de spui că am văzut o fantomă

-Da,Jessi! Spune la fel de uimit ca și mine.

-Și ce vom face?

-Hai să-i întrebăm unde-i biroul directorul! Mă ia de mână și se îndreaptă spre ei.

-Ce?!? Nu! Stai ,Pyter! Încerc să scap din strânsoarea lui ,dar înzadar. Mă trezesc în fața a doi băieți,bruneți ,cu ochi căprui, înalți cam de 1.80 și bine făcuți.

-Hei! spune Pyter

-Bună! spun ei la unison.
Bine ,doar pe mine mă speria asta ?

-Eu sunt Pyter,iar ea este sora mea geamănă Jessica!

- Sunteți noi ,să înțeleg !Eu sunt Ben ,iar el e Mario.

-Da! Spun eu revind din a mă mai halba ca la mașini străine. Defapt noi ne întrebam dacă puteți să ne arătați unde este biroul directorului.

-Desigur, o luați înainte ,faceți stânga și a2-a ușa.Îl găsiți acolo.Spune Ben sau Mario. Știți ceva? Spune unul dintre ei.

Nu înteleg de ce nu pot știi cine este cine . "Pentru că n-ai mai întâlnit alți gemeni,tuto!" spune conștiința.Am să am eu ac de cojocul tău.Nimeni ,dar nimeni nu mă face pe mine tută, ai înțeles? "Poate mama ta!" continuă aceasta. Gata,Jessica,gata! Nu te mai certa cu tine însuți,e mult prea penibil.

-Mulțumim,Ben! Spun nesigură

-Defapt ,mă numesc Mario! Spune acesta amuzat de situație.

-Oh.. Scuze! Spun rușinată de situația în care mă aflu.

-Nu-i nimic,Jessica! Nu ești singura care ne încurcă! Spune râzând. Acum mi-am dat seama. Mario râde mai des ,iar Ben mai rar.Așa că măscăriciul este Mario ,iar Ben opusul lui fiind mai serios.

-Și bine ați venit la liceul Riceuld! Spune Ben.

Pyter îi mulțumește ,salutându-i pe cei doi.Mă smucește trăgându-mă de mână ce a început să mă doară.Îl simt încordat și nu înțeleg.Ouu.. Masculul Alfa își face apariția.

-Pyter! Mă doare mâna! Spun,smiorcăindu-mă.El continuă să meargă neascultându-mă.

-Pyter Albert Smith! Nu mai fac niciun pas dacă nu-mi spui ce s-a întâmplat sau ce-ai pățit! Ți-ai schimbat starea ca prin magie și mă faci să cred că ești bipolar.Spun strângându-mi mâinile la piept.

-Scuze,Jessi! Nu am vrut să te smucesc așa,doar că nu mi-a plăcut cum se uita la tine Mario!spune acesta lăsând capul în jos.

-Pyter,de ce ți-e frică?spun,apropriindu-mă de el și îi ridic fața ca să mă uit în ochii lui.

-Nu vreau să mai suferi din cauza unui idiot care nu știe să te apecieze,ci vrea doar să-și satisfacă plăcerile. Nu mai vreau să te văd plângând,Jessica! Spune acesta cu vocea stinsă descivrând ușor teama și siceritatea.

Fără să mai gândesc ,îl iau în brațe simțind lacrimi în ochi.Pare surpins de gestul meu,dar nu ezită de a-mi întoace îmbrățișarea.

-Nu mai sunt fata care eram acum 2 ani. Știi doar că nu las pe nimeni să intre în viața mea. Nu mai cad în plasa a niciunuia,Pyter!

Pyter mă pupă pe frunte și se îndepărtează puțin.

-Te iubesc,prostuțule! Spun pupându-l la rândul meu pe obrazul drept.