Strange Love

7."O bombă.."

-Deci cu toate argumentele date ,sustin că 'iubirea' n-ar trebui să te împingă de a-ți distruge viața,ci trebuie acceptată cu bune și rele.Indiferent de evenimente....Și am terminat însfârșit.spun și închid caietul, aruncând pixul pe birou.

Mi-am terminat toate temele pentru mâine destul de repede.

Mă arunc în patul meu ce ocupă un sfert din camera mea.Stau și mă holbez la tavan.Vreau să mă distrez ,dar n-am nicio idee.

Staai..parcă băieții vorbeau despre o petrecere azi la cantină.Ce-ar fi dacă aș merge,nu cred că s-ar supăra cineva,cu toate că ei m-au întrebat dacă merg...

Dintr-o dată se aud niște zgomote.Ce naib...îmi aud stomacul cum scoate diferite sunete din cauza lipsei de mâncare.

-Mi-e foame.murmur ,mângâindu-mi burta cu mâna dreaptă...Dar e atât departe bucătăria și mi-e lene să mă duc.încep să mă plâng.

Simt cum ceva sau cineva trage de cearcaful alb al patului și buf ..am căzut jos.

Stau întinsă pe jos cu fața acoperită de părul meu .Îmi ridic capul și suflu ,dându-mi câteva șuvițe de păr din ochi.Și ce să vezi..Spike care stă cu botul pe labe și se uită la mine.

Începe să schiorlăie și cred că nu numai mie îmi este foame.

-Spike puteai doar să latrii!spun ridicându-mă de pe jos ,ducându-mi mâna la cap și mi-l masez puțin.Cred că am deja un cucui de toată frumusețea.

Se uită la mine cu o privire 'glumești ,nu?' și pleacă din cameră fluturându-și coada din stânga-n dreapta.Ah..

-Un scuze ar merge acum. Spun mai mult pentru mine și se aude câteva lătrături.

Dacă cineva ar fi fost în camera atunci când s-a întâmplat tot,m-ar trimite direct la spitalul 9 și mi-ar face acte ce arată că-s nebună delegată.

Cobor scările în cel mai leneș mod posibil.

Ajung în living și mda.Iată-i pe cavaleri stând pe canapea.Rian ,Zack,Damian,Adrian,Pyter și ...Dominic.

Cred că cineva de acolo de sus mă urăște.Mereu,dar mereu îl întâlnesc peste tot.

-Bună,Jessica! Îl aud pe Rain și văd că-mi zâmbește.

-Mda...Bună,Rain! Spun și-mi dau ochii peste cap.

-Heei ..mai suntem și noi pe aici! Se plânge Pyter.

-Zău?!?...N-am observat.spun ridicându-mi umerii.

Intru în bucătărie și îmi fac câteva sandwiches.Se aude soneria de la ușă de câteva ori și costat că n-au degând să răspundă.

Oftez și mă ridic de pe scaun.

-Gentălmani,ce pot să spun.

Deschid ușa și ce să vezi..nu-i nimeni.Ies pe verandă și privesc de jur împrejur.Probabil au fost câțiva copii puși pe șotii.

Mă întorc pe călcâie și dau să intru în casă,dar pe preșul de la ușa observ un buchet de trandafiri roșii.Cum de nu i-am observat din prima?

Analizez pentru câteva secunde buchetul și mă întreb dacă să-l ridic sau nu.

"Ai grijă! Poate să fie o bombă....off"spune conștiința.

Cine mai știe.Poate o fi.Ridic buchetul și din instinc încep să-i miros.

Intru și-i văd pe toți 6 holbându-se la buchetul meu.