Strange Love

6."Bun doamnelor ,alinierea!"

Alerg de mai bine de 2 minute pe holurile școlii în căutarea Alexiei.

M-am trezit înainte ca ceasul să sune și am profitat de asta.N-am putut să mai dorm din cauza conștiinței ce mă mustra din cauza comportamentului meu față de Alexia.

Am plecat înainte ca băieții să se trezească din cauza că încă sunt supărată pe ei,mai ales pe Pyter.Încă nu-mi vine să cred cât de imatur se comportă.

"Vorbea aia care se certa pe o ciocolată".spune conștiința.

Da,da.Nu te mai lua de capriciul meu! Dulciurile și cu mine avem o relație ..mm..pot să spun serioasă.Heii..Cine nu iubește dulciurile?

Sunt cuprinsă în gândurile mele și n-am văzut-o pe bruneta ce trecea pe lângă mine.M-am întors și am apucat-o de braț.

-Alexia ,pot vorbii cu tine? Întreb puțin mecanic.

-Siigur! Spune,strângând cărțile la piept.

-Uite ,îmi pare foarte rău cum m-am comportat cu tine! N-am vrut să vorbesc așa cu tine! Doar că m-a surpins faptul că nici nu ne prea cunoaștem și ți-ai făcut griji pentru mine! Și.. Am vrut să mai spun ceva,dar Alexia mă întrerupe.

-Te iert ,Jessica! Știu cât e de greu să te muți într-un oraș nou ,la un liceu nou și să-ți faci prieteni.Știu cum e să-ți lași în urmă prietenii și orașul în care ai trăi de când te-ai născut...Atunci când m-a sunat Pyter și mi-a spus că ești furioasă pe el și că ai plecat,plus că n-ai venit de câteva ore acasă ..m-am speriat.Am crezut că nenorociutul ăla de Dominic ți-a făcut ceva! Spune puțin tristă.

Stau și ascult ce spune.Sunt puțin surpinsă de destăinuirea ei și de cât de ușor m-a iertat,dar cum a vorbit Pyter cu ea ?!? O să am o discuție luuuungă cu el,dar nu acum..poate mai târziu.

-Îți mulțumesc,Alexia! Spun ,schizând un zâmbet.

Dar dintr-o dată mă trezesc luată într-o îmbrățișare călduroasă.Alexia pare o persoană foarte iubăreață.

-Mi-ar placea să fim prietene,Jessica! Spune îndepărtându-se puțin ,punând câțiva centrimetri distanță între noi.

-Și mie! Spun chicotind.

-Hei ce oră ai?

-Meh..Mate.spun plictisită,tu?

-La fel,păi hai să mergem! Spune luându-mă de mână.

°°°°°°°°°°°°

Ora cu Stalen a trecut foarte greu ,eram să adorm la doar câteva minute de la începerea orei.Noroc că m-a trezit Alexia altfel Mr.Plictisescu mă recompensa cu un cadou.Și ce mai cadou.Pff..Mă îndrept spre curtea școlii .N-am văzut încă terenul de fotbal și acum e ocazia perfectă.De ce? Pentru că Dominic și cu echipa sa se antrenează.

Stau și privesc pe tipii ce aleargă după minge.O pălugă cam de 2 metrii încearcă să dea gol ,dar ratează.Îl văd pe antrenor ce se foiește și înjură-n barbă.Ce pot să spun.Are dreptul să reacționeze așa.

Echipa de fotbal este nu proastă ,ci foarte proastă.M-am săturat să stau și să-mi otrăvesc creierul de ceea ce văd și mă îndrept spre antrenor ce nu parea prea încântat de apariția mea.Nu pot să-l condamn.

-Bună ziua ,domnule antrenor! Spun veselă.

-Bună pe naiba! Murmură acesta încruntându-se.

Pot să-l observ cât de încordat e.Are cam 1.80 ,brunet cu ochi de un verde crud.Cercănele arată că nu a dormnit prea bine aseară.Pare că-i la începutul vârstei a2-a.Poartă un tricou alb cu dungi negre și o pereche de pantaloni negrii,o șapcă albă cu emblema școlii.