Clinchet

Foame

Luna plină veghează asupra orașului, stă asemeni unei regine în mijlocul cerului senin,plin de stele. Cred că este atât de fericită că nu este singură! Are stelele, lumina și căldura lor, orașele,bolta cerească... o invidiez uneori. E atât de frumoasă! O privesc de zece minute și încă nu m-am plictisit.
Mă numesc Miriam,am 16 ani și locuiesc în cel mai mizer orfelinat din oraș, e înconjurat numai de fabrici,golani ai străzii și mirosuri insuportabile. Poliția se aude din depărtare, sunetul sirenei devenind tot mai intens. Da,deci iar s-au bătut sau au jefuit...în fiecare seara este așa, mai ales că peste o lună va fi Crăciunul. Oare,când vor cădea primii fulgi de nea? Abia aștept să alerg prin zăpada proaspăt cernută,să fac îngerași și oameni de zăpadă. Nu am prieteni,nici măcar copiii orfelinatului, care sunt adunați pe grupulețe, eu sunt cea retrasă, ciudata care privește luna în fiecare seară. Un zgomot îmi atrage atenția. Privesc mai atent,e un băiat care aleargă. S-a ascuns sub fereastra mea.
- Pssss psss, băiatu'! Ce ai pățit?
-Shhhh!!!
Tipul micuț de statură (cel puțin așa îl văd eu), îmi face semn să nu mai spun nimic, cred că este căutat de poliție. Stai,parcă aveam o sfoară prin camera asta,o mai folosesc când am chef să mă plimb puțin. Sunetul sirenelor de poliție devine mai îndepărtat, e un semn că acest băiat a scăpat.
- Psssst!! Pe tine te căutau?
Mă privește speriat și dă din cap în semn aprobator.
- Dar,ce ai făcut?
Scoate de sub geaca ruptă și subțire, o pâine și două mere. Săracul, îi este foame. Se pare că a furat și de asta îl caută poliția. Nici nu știu ce să fac. Oare,este o idee bună să îl primesc în camera mea,sau să îl las afară, în frig,unde ar trebui să trăiască un hoț? Încă îl privesc. Stă așezat într-un colț și mușcă cu poftă din pâinea veche și un măr. Mi-e milă de el,nu îl pot lăsa așa. Caut sfoara prin toată camera mea....bingo, stă ascunsă după dulap. O iau repede, leg un capăt de marginea patului de fier și îi arunc celălalt capăt.
- Pssst! Hei! Uite sfoara,hai sus,la mine în cameră. Am și mâncare. Nu e prea bună, dar,cu siguranță e mai bună decât ceea ce ții tu în mână acum. Hai!
- Hai...cred că pe aici a fugit! Să ne despărțim,nu ne poate scăpa.
     Se aud voci de bărbat prin apropiere.Cred că sunt doi bărbați care îl caută pe puști. Dacă l-au prins,nu mai are scăpare. E prins la mijloc ca o musculiță în pânza unui păianjen.
- Hai,ce mai aștepți? Urcă!!
Tipul se uită ba la sfoară, ba la colțul în care să se ascundă. Ce are de gând?