Alea ce sunt?

64 18 2
                                    

                                      *

,,- In scurt timp, am ajuns la o uriasa prapastie. Pe cealalta parte se zareau copaci. Oare huda asta desparte lumea ciupercilor de cea a copacilor? L-as putea intreba, dar risc, sa nu-mi mai dea steau.... Ma uit la el. Tot nu inteleg ce e cu el. Ce stie, el, iar eu, nu? Cu toate ca eu stiu ceva, ce el nu: e imbracat foarte incomod, dar emana o caldura, asa de placuta.... Miroase, bine...a rasina...''

                                    *

- Ce s-a intampla...t? Auzi am o intrebare: esti nebun sau doar te faci?

- Eu? Nu, glumesti, nu-i asa?

,,- Oare, daca ii dau un pumn, intelege ca nu glumesc. Ce are in cap? Tarata? Nu inteleg, de ce m-a udat? Doarmeam, dar totusi...sforaiam?''

- Nira, haide...

,,- Ce mai vrea?''

- Ce s-a intamplat? Cu ce vrei sa ma mai tachinezi?

- Eu?! Cu nimic, stai linistita si priveste!

,,- Imi arata ceva cu degetul...ce sunt alea? Ceva pluteste in aer: e galben si e mic...sa fie oare...''

- Licurici!

,,- Inghite in gol... deci si el a vazut lumea de sus...dar dupa privire, imi dau seama ca gresesc. Daca intr-adevar, gresesc, atunci, alea ce sunt? Sunt foarte multe, atat de multe incat nu se vede bine, ce se afla in fata ta.''

- Nu sunt licurici, nu-i asa? Atunci ce sunt?

- Praf de la ciuperci...

- Nu e praf, ci polen...

,,- Polen?! Da, nu stiam ca zboara. Noi il culegeam din gramezile care cadeau din ciuperci, langa tulpina.''

- Nu prea conteaza. Daca e praf sau polen, atat vreme cat ii afecteaza pe toti.

- Pe toti? Si pe noi, doi?

- Nu, pe noi nu. Noi nu il inhalam...

,,- Deci, motivul pentru care m-a luat in brate e ca nu vruia sa ne prinda ,,ploaia de praf'' si s-a grabit. Bun. M-a udat cu atata apa, nu pentru a se distra, ci pentru a ma trezi...ca sa vad. Da, dar e frumos!''

- Tot nu inteleg, de ce e...  

- Cu cat ceva e mai frumos, cu atat e mai periculos.

- Si nu e bun la nimic?

- Tu de ce il aduna-i? Cu ce crezi ca te ajuta, sa traiesti?

- Pe noi nu. Il dadeam la zane, iar ele il folosesc...

- Dar nu sti pentru ce.

- Nu! Nu stiu?!

,,- Stai, stai un pic...''

- Dar, le-ai vazut, pe zane, cand le-ai dat praful?

- Nu...

,,- Stai, stai un pic...''

- Atunci...

- Stai, stai un pic...

,,- Ceva nu e in regula. Bun s-o luam de la inceput. Praful e periculos, el stie si a gasit un loc sa ne adapostim. Da, da la cum miroase, presupun ca l-a gasit de ceva timp. Bun, altceva? Altceva ar fi ca noi il culegeam cu scopul de a supravietui. Stiam de la inceput ca polenul e periculos, doar foloseam echipament de protectie. Dar echipamentul cine ni l-a dat? Daca nu zanele, atunci un gunoi. Nu, nu cred. Daca stau si ma gandesc bine, echipamentul fiecaruia e diferit, mai bine zis personalizat. Atunci, ni l-am facut noi...si daca da, de ce nu-mi amintesc?! Ca veni vorba de uitat, pe el de cate ori l-am sarutat.... A innebunit! Sau era nebun de dinainte sa-l cunosc eu.... Au! Vai da ce durere de cap m-a luat...ochi mi s-au incetosat, ce naiba s-a intamplat?''

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~P.S. ,,Ploaia de praf'' e in imagine.~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Doar eu?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum