Doar eu?

Nu e ciudat?

                                                         *

,,- Din cate vad, nu s-a schimbat de fel, interiorul pesteri. Ce-i drept nu-mi mai amintesc cum arata exteriorul, dar interiorul a ramas la fel. Pana si mirosul e acelasi, acelasi intuneric, aceiasi melodie realizata din apa care curge de la stalactite pe stalagmite.''

- Nira, ai auzit?

- Cred ca iar ataca...

,,- De fiecare data, cand ,,ploua cu polen'', celelalte ,,gunoaie'', ne ataca. Nu stim de ce sau pentru ce ataca, atatca doar acest loc. Cu toate ca aici e singura zona unde ,,ploaia de polen'' nu poate patrunde. Poate asta e si motivul. Nu stiu si sincer nu-mi pasa. La cate incercari au avut, niciodata n-au reusit. Nil, e de noua ani aici, si mi-a spus ca de fiecare data cand ,,ploua cu polen'' aceasta regiune se inchide etans. Nimeni nu poate intra si nimeni nu poate iesi. Deci mie si lui Nil nu ne ramane, decat sa speram ca nu au suficienta putere, ca sa schimbe aceasta regula.''

- Nira, nu vrei sa vi langa mine?

- Nu, nu vreau.

,,- Singuratatea l-a afectat si se vede. Uraste sa fie singur, dar la ultima ,,ploaie de polen'' sau cum ii zice el ,,praf'', a trebuit sa stea singur...''

- Atunci, pot sa vin eu?

- Da, ai terminat de aranjat obiectele, pe care le-am folosit pentru a face mancare?

- Nu inca...

- Auzi, Nil, poti sa vi tu langa mine, dupa ce termini?

- Da, nu pot sa vin acum?

- Si cu lucrurile cum ramane?

- Nu pot sa le las pe maine?

- Stii ca nu.

- Stiu, stiu ca daca trebuie sa plecam, trebuie sa avem totul pregatit de dinainte.

- Si, stii de ce nu pot sa vin?

- Da, si pe asta o stiu.

- Da? De ce?

- Trebuie ca cineva sa stea de veghe. Bine, am inteles, vin imediat!

,,- Mie mila de el, cat de ciutat e.''

                                                                      *

- Nira, am terminat. Cred ca se stinge focul, sa mai pun niste lemne?

- Le pun eu...

- Nu-i voie, dar am sa-ti cer ceva in schimb!

,,- Oare ce?''

- Spune!

- Stii ca nu-mi place sa fiu singur, asa ca, te rog, sa ma ti de mana in timp, ce dorm.

,,- Cu asta, nu cred ca pot sa-l refuz?!''

- Cum sa nu, Nil, am sa te tin de mana.

,,- Ce zambet de prunc are pe fata. Doar pentru ca-mi atinge mana? Ce ciudat mai e!''

- Eu sunt gata de culcare. Care mana vrei sa-mi-o dai?

- O bobica mazarica pin-pong pica. Mana stanga, ti-o voi da.

- Multumesc! Sa stii ca te iubesc...

- Si eu! 

,,- De ce a rosit? Oare are febra? Ce ciudat e, temperatura corpului sau e normala, atunci oare ce are?''

- Nira, nu spui ceva, caci nu pot sa adorm.

- Atunci sa te intreb, ce-ai facut la ultima ,,ploaie de polen''?

- Ce-am facut intotdeauna. M-am uitat afara si am asteptat sa se termine...

- Da, dupa ce s-a terminat?

- Am plecat in cautarea ta...

- Si de ce te-ai oprit, si i-ai lovit pe...

- M-am gandit ca poate voi mai gasi pe cineva ca noi...

- Care sa poata, sa invete, sa vorbeasca?

- Mh...

- Da, pe mine de ce m-ai atacat?

- Iti mai amintesti?!

- Bine, imi i-au mana daca nu-mi zici...

- A fost, o prostie! O prostie de moment!

- Asa, si...

- Si am vrut sa vad daca, daca te temi de ceva?

- Ce?

- Pai, tot timpul esti mult mai curajoasa... spre deosebire de mine.

- Si, tu esti mult mai cald. Mainile si picioarele mele sunt mereu reci. Dar chiar daca suntem atat de diferiti, jur sa nu te parasesc niciodata, orice s-ar intampla.

- Juri?

,,- Nu ma crede? E c-am ciudat...''

- Da, da nu asa. Jur pe steau mea, care e inca la tine. Ca veni vorba, de ce ti-am dat-o, caci nu-mi mai amintesc.

- Nu conteaza, atata vreme cat nu vei rupe legatura.

- Stai, linistit, n-o voi face! Poti sa dormi in pace!

                                     *

- Nira...

- Da, ce s-a intamplat? Vrei sa te usurezi?!

- Nu, nu e asta, pot sa ma tin, da nu pot adormi si nu stiu de ce.

- Serios, nu stii de ce nu poti sa dormi?!

- Nu.

,,- Ma doare capu. Cum de e asa de prost? Nu poti sa dormi pentru ca te cheama natura, da, daca tu vrei, sa rebzi, atunci, poate daca povestim, s-ar putea sa uiti.''

- Pai daca nu poti sa dormi, atunci povesteste-mi, cum de te-ai ,,eliberat''?

- Da, nu ti-am spus?

- Nu, mi-a spus doar cum m-ai ,,eliberat'' pe mine.

- Da, iti mai amintesti?

- Cum sa nu? Nu uit de la mana pana la gura...

- De unde stii?

- Pai, daca stiu, ca-mi amintesc.

,,- Unde vrea sa ajunga?''

- Bine, poate iti amintesti, dar esti sigura ca ce iti amintesti e corect?

,,- Nu cred, ca crede ca mi-am revenit complet. Ce ciudat e? Nu inteleg de ce?''

- Si ce-ai vrea sa fac?

- Povesteste-mi ce-ti amintesti!

,,- In mod normal ma intreba daca nu-mi e urat sa stau singura treaza, toata noaptea. Acum ma intreaba daca-mi amintesc ce mi-a povestit?''

- Prea bine. Sa vad, mi-ai spus ca intr-o noapte c-am ca asta, cand teritoriul asta a fost atacat de noi, ,,gunoaiele'', tu state-ai si te uitai la noi cum incercam sa patrundem in spatiul acesta. Cu toate ca ai zis ca eu, nu atacam, eu state-am departe de celalalta parte si priveam cum ,,ei tot incercau sa faca ce nu se putea''. Iar tu cand m-ai vazut, ai stiut ca pot fi salvata, cica instinctul ti-a zis, si dupa ce s-a terminat ,,ploaia de polen'' m-ai urmari. Apoi cand ai simtit ca va ploua din nou, m-ai luat, m-ai luat pe sus, mai exact, si m-ai adus in pestera, si m-am reinvatat sa vorbesc, nu-i asa?

,,- Ni, ca a adormit. Deci asta a fost pana la urma planul lui: sa-i povestesc pana ce adoarme. Vai, da, de ce nu a spus asa de la inceput?'' 

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

~P.S. Interiorul e in imagine.~

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~