Jocuri periculoase - PAUZA

10. Sfârșitul vacanței, începutul războiului

Dedicată SabinaSucila

  Răpită, răpită, răpită. Nu pot să cred că în prima zi de Crăciun sunt răpită. Și de către cine sunt răpită? Și de ce? Și idioți de acasă de ce nu au auzit nimic? Dumnezeule!
 
  Mi-e frica și foame iar pijamalele mele cu Silvester nu țin de cald. Sentimentele de panică și tremur mi-a acaparat trupul.

Sunt legată de un scaun și nu este deloc comod. Crăciun fericit, Olivia. Frânghia care este legată de mâini îmi produce răni iar materialul de la ochi ma irită. Încă nu știu cât timp am stat aici dar sigur câteva ore. Și dacă au fost zile? Ce proastă ești. Auzi subconștientule să nu jignim că nu e frumos. Da, da cum spui tu. Nu fă pe deșteapta. Nu mă fac, sunt. Hai pa.
 
  Am ajuns să mă cert cu subconștientul. Sigur înnebunesc. Vreau să ies de aici. Vreau să plec. Aș mai plânge dar am plâns destul de dimineață și mi-au secat ochii. Un scârțâit lung îmi bagă simțurile în alertă și m-am făcut o stână. Niște pași se îndreaptă spre mine și mă dezleagă de picioare iar altă pereche de mâini îmi dezleagă mâinile. Sunt așa de amorțită încât a trebuit să mă ridice de pe scaun și să mă târască în direcția necunoscută mie.

Mă strângeau insistent de mâini și pentru asta dacă nu aș fi avut scoci la gură le-aș fi adresat niște cuvinte nu prea ortodoxe. Am mers așa mult timp până ce am auzit două uși imense deschizându-se și ne-am oprit în loc. Una dintre cele două persoane mi-a scos scociul de la gură și auuci. A am icnit de la durere. După ce mi-a dat și materialul de la ochi nu am mai stat să văd cine este, cu figuri de karate am sărit pe el și l-am doborât.

- Stai nebunooo! spune acea voce pe care aș recunoaște-o oriunde, Ben.

  I-am mai tras un pumn sănătos în burtă și m-am ridicat de jos. Lângă el stătea Albert terifiat te imaginea mea. M-am dus lângă el și l-am răsucit până ce a căzut pe spate. A icnit de durere și sa înroșit la față. Dacă m-ar vedea profesorul meu sexi de karate ar fi mândru.      
  Când am ridicat capul mi-am văzut prieteni mei de liceu și chiar părinții mei, care aveau pălării caraghioase de petrecere. Cu ce ocazie?

- Îmi explică și mie cineva ce se întâmplă aici, mă răstesc mai tare încât să mă audă toți.

  Nick era pe undeva prin spatele Elenei find îmbrăcată într-o rochie neagră cu spatele gol și se ascundea având o față de speriat, și totuși era îmbrăcat într-un costum Armani cu papion roșu care bătea pijamalele mele Silvester. Se uitau toți ca la felul paișpe'.

- Totul are o explicație plauzibilă, face Ashley semn ca să mă liniștesc etalându-și rochia roz strâmtă cu flori negre.

- Uimește-mă, și îmi pun mâinile în șolduri jenată de îmbrăcămintea mea.

- Suuurrrppriizzaaa! țipă toți. La mulți ani, Olivia!
  M-am încruntat vizibil și am rămas pe gânduri. Stai bă că azi e 25 decembrie, Crăciunul, și ziua mea de naștere. Cum am putut să uit... ce bleaga sunt. Astăzi fac 19 ani, ieeeii sunt așa bucuroasă. Așa deci, ăstora le arde de răpiri și petreceri. Las' că vă arăt eu vouă.

- La mulți, scumpa noastră. Să fi sănătoasă și frumoasă în continuare, vin părinții mei și mă îmbrățișează strâns.

- Vaai v-ați adus aminte, că eu chiar am uitat. Dar totuși prefer oxigenul, tușesc când rămân fără aer.
- Te iubim mult, spun și îmi dau drumul.

  Muzica începe să cânte tare melodie de la One Direction iar toți au început să danseze. Mai mulți dintre prietenii mei au venit și m-au pupat urandu-mi toate cele. Au venit și fetele, Ashley și Elena, și ne-am îmbrățișat ca fetele.