Dragoste de câteva săptămâni

Începutul a ceva nou

Se prevedea o dimineață ca oricare alta. Deși era un moment oarecum important, în viața unui băiat. Trebuia să dau examenul teoretic pentru a putea deveni șofer. Trebuia să dau "sala". M-am trezit devreme, m-am îmbrăcat frumos, pentru că tata m-a învățat încă de mic faptul că prima impresie contează. Era o banală zi de iunie și soarele răsărise devreme. Am ajuns la locul cu pricina și după ce am stat la o coadă interminabilă pentru o poză, am putut în sfârșit să mă așez pe una din băncile de acolo, în sala de așteptare. Mai tupeist de fel, m-am așezat lângă singura fată de acolo. Era superbă. Probabil cei mai frumoși doi ochi pe care o să îi văd vreodată, zâmbetul cel mai sincer și cu siguranță, o aroganță minunată, care mă atrăgea într-un mod pe care nu pot să îl descriu. Citea ceva din cartea de legislație. Eu, bineînțeles, sigur și arogant din fire, nici măcar nu mi-am luat cartea aia vreodată. Am făcut teste pe internet și cam atât. Și sunt șofer cu acte în regulă, am și luat din prima. Dar voi să nu faceți ca mine, puneți mâna și învățați. Să revenim. Pe săraca fată o aburea un tip care probabil nu știa nici cum să o întrebe cum o cheamă. Eu, văzând că îl știu pe băiat, am găsit cea mai buna soluție sa mă bag și eu în seamă cu fata. Zis și făcut. Am început să scot numai tâmpenii din gură, să o fac să zâmbească (deja eram îndrăgostit iremediabil de acel zâmbet) și sa o fac să nu mai fie emoționată. Era teribil de emoționată. Am continuat pentru încă o jumătate de oră, iar pe ea au chemat-o în sală. Între timp, m-au chemat și pe mine. Mi-a luat cinci minute, eram grăbit, îi voiam numărul. Am luat sala cu douăzeci și cinci de puncte, fericire, extaz. Dar ea dispăruse. Atunci, am spus că nu a fost să fie și am plecat fericit spre casă, măcar eram pe cale să devin șofer. Am ajuns acasă și bineînțeles că m-am culcat. Era mult prea devreme pentru mine. Până la două după-amiaza mai erau încă patru ore. Când m-am trezit, ca orice tânăr din generația mea, am verificat telefonul. Aveam o cerere de prietenie pe facebook. Hopa.. Ce să vezi? Minunea aia de fată mă căutase și îmi dăduse cerere. Am acceptat instant (lucru pe care inițial l-am regretat, pentru că voiam să par un dur). Nu mi-a scris, așa că am decis să o fac eu (din nou, credeam ca voi regreta). Am întrebat-o ce a făcut la examen, pentru că dispăruse și voiam să știu (vezi să nu, voiam doar să o scot în oraș și să ma lase să mă îndrăgostesc mai tare de ea). Răspunsul ei m-a făcut să mă îndrăgostesc și mai tare, oricum.. "Heeei. Am căzut cu brio. Tu cu cât ai luat ? ". Și uite.. Așa am simțit pentru prima dată cu o siguranță de nedescris, un amalgam de gusturi, milioane de fluturași în stomac și fericire. Da, eram fericit. Deși nu făcuse nimic altceva decât să îmi răspundă la un banal mesaj. Din acel moment, am știut, fata asta, trebuie să fie a mea cu orice preț.