Dragoste de câteva săptămâni

Nesiguranță

Aveam melodia lui Chris Brown - Say goodbye ca și alarmă. În dimineața aia, pentru prima dată, nu mi-a părut o așa mare pacoste. Am vrut să mă trezesc devreme ca să pot să ies cu ea. Mergeam la cafea, chiar dacă eu nu eram tocmai pro și probabil urma să beau un suc. Dar mă trezeam, eu, cel leneș. Pentru ea, aș fi făcut atât de multe, lucruri pe care probabil nici nu mă gândeam că aș fi în stare să le fac. M-a sunat, la nici zece minute după ce m-am trezit:

- Te-ai trezit, somnorilă? Știu că nu îți convine, așa că dacă vrei să mergem mai târziu, e în regulă.

Și atunci am realizat că fata asta chiar iubea totul la mine, inclusiv lenea.. Și nu îmi venea să cred.

- M-am trezit și spre mirarea mea nici nu am aruncat telefonul în toate părțile când am auzit alarma. Te sun când sunt la tine la ușă, te pup.
- Mă surprinzi, bine, aștept. Și eu te pup.

Am coborât destul de repede și am ajuns la ea la ușă, dar când să o sun, ușa s-a deschis singură și era ea, dar.. Nu era singură! Era cu maică-sa, frate. M-am panicat total, îți dai seama. Era pentru prima dată când mi se întâmpla așa ceva, și încercam să mă gândesc la orice să nu se vadă câte emoții am.

- Sărut-mâna, zic eu. Și în momentul ăla mi s-au înmuiat picioarele. Băi, voiam să fac impresie bună, dar cum să fac asta dacă prima mea întâlnire cu maică-sa avea să decurgă așa? Măcar de îmi spunea, puteam să iau și eu un buchet de flori, o veveriță, ceva.
- Deci tu ești cel despre care mi-a spus fata mea atât de multe. Ești și frumușel. Hai că o las să iasă cu tine, azi, dar va trebui să vii să mai discutăm dacă vrei să o mai scoți din casă.
- Mulțumesc frumos, promit să o aduc înapoi acasă întreagă, sărut-mâna!

Și apoi o iau de mână, ne îndepărtăm puțin de casa ei și uite aici.. Vine prima ceartă mai aprinsă. Nu mă întrebați de ce, dar pe moment mi s-a părut aiurea să nu îmi spună că voia să fac cunoștință cu mama ei.

- Serios? Mă pui să îți cunosc mama, așa, fără să mă anunți măcar? Dacă nu voiam să o cunosc? (altă replică mai proastă chiar nu am putut să găsesc atunci, și eu)
- Poftim? Cum adică nu ai fi vrut? Dar ce înseamnă relația asta pentru tine? Mai aseară mi-ai spus că mă iubești iar acum e un așa mare impediment că ai cunoscut-o pe mama? Sau pentru tine sunt doar ceva trecător, ceva ce urmează să se termine în curând?
- Normal că nu ești ceva trecător, ți-am spus aseară că te iubesc și asta nu se va schimba prea curând.
- Știi ceva? Dacă ești așa nesigur pe ce simți și nu ești pregătit să avem o relație serioasă, la un nivel serios, poate nu ar trebui să mai avem o relație deloc.

Și asta a fost. Mi-a dat drumul la mână și a plecat. Și eu eram statuie. Eram și eu la rândul meu nervos și nu voiam să merg după ea, nu voiam să îmi calc pe orgoliu, nu voiam să fiu eu cel care face primul pas. Pentru mine avea foarte mult sens ce zisesem eu. Nu știam acum ce să mai cred. Eram iar singur? Trebuia din nou să mă chinui să trec peste tot, peste dezamăgire, peste durere, peste tristețea nemărginită? Speram să nu, dar nu aveam idee ce urma să se întâmple.