The perks of being Lost

Fericirea

    Cu timpul, am invatat sa suport. Sa suport insultele, vina,ura. Ma obișnuisem sa nu ma iubească nimeni, sa fiu singura, sa fiu pierdută.
    Dar totul avea sa se schimbe, intr-o pauza.
    Doua fete, simple, nu prea pretențioase, se îndreptau spre banca mea.
    -Buna! Eu sunt Maya!
    -Si eu sunt Kate!
    -Hei, eu sunt Ella!
    -Da...știm.spun ele in cor.
    -Cred ca sunt destul de populară...
    -Da, ne pare foarte rau!
    -Si mie!
    -Uite...ne gandeam ca daca vrei...poti sa stai cu noi la prânz si sa iesim la un film...
    -Serios?!?
    -Da. De ce nu?!?
    -Oh...mulțumesc foarte mult!
    -Deci ne vedem in Weekendul asta?
    -Cu siguranța!!!
Dupa ore,fug spre casa vesela. Intru si o salut pe mama:
   -Buna mama!
   -Buna Lala!
    M-am oprit socata...nu mai era întinsa pe vechea canapea din sufragerie privind pereții. Era in Bucătărie si gătea...GATEA. Nu am mai mancat mâncare gătită  de la...incident. Mereu imi comandam de la un FastFood sau ceva. Dar acum mirosea a  faimoasele ei spaghete cu ton si sos de roșii. Si vorbea...VORBEA. Nu imi vine sa cred.
     Ma dezmeticesc si intru in Bucătărie. Se întoarce spre mine si cu un zâmbet minunat de stângaci imi spune:
    -Tatamentul meu in sfârșit da roade.
    Eram foarte fericita. Ma simțeam extraordinar. Am sărit in brațele ei si am stat îmbrățișate vreo 10 minute. Prima mea îmbrățișare dupa atata timp .
    In scurt timp ma duc sus in camera mea si surprizele continua... Pe pat este o rochie absolut suberba, nude si niste pantofi la fel de frumoși.
     Mama apare in camera si spune:
   -Stiu ca se apropie un anumit bal al bobocilor...sper să-ți placa. Te astept la masa.Te iubesc!
    Nu apuc să-i raspund ca iese si se duce la Bucătărie.
   Nu mai puteam. Imi vine sa tip de fericire, dar doar ma schimb si ma duc la masa.
   In acea noapte, nici macar veșnicul coșmar nu m-a mai deranjat.
   Pentru prima data in atata timp chiar am fost fericita.