Nu pot respira. Încerc sa iau o gura de aer, dar nu pot. Apa ma ataca, ma înghite cu totul...încerc sa ies la suprafața...dar nu pot...nu pot. Ma înec dar nu pot sa mor. Cred ca este un coșmar...încerc sa ma trezesc...dar nu pot. Încerc sa tip, sa strig dupa ajutor...dar nu pot. Realizez ca este un coșmar, din care nu ma voi trezi niciodata. In jurul meu se aud voci...șoptesc ,, De ce le-ar pasa de tine", ,,Esti un nimic" ,,monstrule", ,,Te urăsc" , ,, nimeni nu are nevoie de tine". Nu vreau sa le ascult, dar șoaptele devin strigăte, iar strigătele devin țipete. Ma zbat din ce in ce mai tare. Dintr-odată, vocile prind trup, arata exact la fel ce mine...doar ca in loc de ochi...au întuneric pur. Țipetele lor încetează...eu inca încerc sa iau o gura de aer...ele doar stau. Stau si se holbează la mine ca si cum ar vrea sa ma sfâșie, bucățică cu bucatica. Una din ele apare langa mine..ELLA..începe sa ma scuture ca o furtuna...ELLA!!!!!
Si ma trezesc. Cu un țipăt, plină de sudoare dar sunt fericita si mama la fel... Pentru ca m-am trezit!
- L-ai avut din nou, nu? Coșmarul ala...ma întreaba mama cu fata albă ca varul.
- Da...dar stai linistita...sunt bine.
CITEȘTI
The perks of being Lost
Teen FictionDaca ar trebui sa faci alegerea decisivă. Care iti va defini atat viitorul cat si trecutul, care ar fi? Sa lupți...sau sa fugi departe de suferința. Cum ar putea Ella sa faca fata acestei dureri insuportabile... Daca ai putea...ce ai alege...? Daca...
