The perks of being Lost

Miracolul

Era seara. Stăteam pe patul moale cu o cana de ceai, in brațele lui Dylan si vorbeam. Vorbeam despre mine, despre el...despre noi.
    Nu mai plângeam. Nu mai aveam lacrimi. Nu pot sa cred ce mi-au facut...sincer...nu ma deranjează atat de tare faptul ca aveau un plan ca sa ma despartă de Dylan. Stiu ca nu puteau face asta...nimeni nu poate face asta. Il iubesc foarte mult si la fel si el...
   Dar...cel mai tare doare ca incepi sa crezi intr-o persoana...si ii oferi încrederea si prietenia ta...dar nu e de ajuns. Nu e niciodata de ajuns si cel mai rau imi pare ca mi-a luat asa de mult sa realizez asta.
-Hei! Vreau sa te duc undeva!spune el cu emoție in glas.
-Unde putem merge pe aici? Nu știm nici un local bun.
-Eu stiu!imi zâmbește strâmb si ma ia de mâna.
Il urmez putin temătoare. Afara..in spatele pensiunii se afla un mic hambar.
- Esti gata?!?
-Dylan...ce ai facut?
Ma pupa pe frunte si imi acoperă ochii ghidându-ma pana la intrare.
-TADAAA!!!striga dintr-o data.
Imi deschid ochii si vad cel mai frumos lucru din lume. Peste tot erau luminițe colorate, ciocolata calda,prăjiturele,multe paturi călduroase si un videoproiector.
-M-am gandit ca ti-ar prinde bine un maraton de filme!
-E perfect!!! Te iubesc mult!
-Si eu pe tine! Sa stii ca mai am o surpriza pentru tine.
Scoate din buzunarul hanoracului sau doua lănțișoare. Înăuntru...era o poza cu noi doi si citatul ,,Acolo unde exista dragoste adevarata,exista si miracole.".
-Ella...tu esti miracolul meu!
Nu știam ce sa mai spun. Asa ca ii sar in brate si il sarut cu toata dragostea.
Am stat toata noapte cuibăriți in paturi mâncând prăjiturele si uitându-ne la o tona de filme...
Se pare ca el este miracolul meu...❤️

**************
Îmi pare rau ca nu am mai scris. Nu ca ar conta dar am multe teme si putin timp. Mi-ar placea mult sa aflu ce credeți despe aceasta carte. Ms mult ca citiți. Inseamna enorm pt mine.
RAFA