Tema si viziune despre lume
Publicat in 1877,textul Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult ce are ca tema specifica basmelor, lupta binelui cu raul.
Deși basm cult, el pornește de la modelul celui popular, căruia ise adaugă anumite note originale.Ca și în basmul popular, și în această creație aparținând lui Creangă se pornește de la realitate, dar autorul se desprinde de ea trecând în supranatural, deoarece basmul reflectă o lume opusă realității zilnice.De aceea viziunea despre lume este una fabuloasă, deoarece sunt prezente multe întâmplări supranaturale, săvârșite de multe personaje cu însușiri ieșite din comun.
I Doua caracteristici ale basmului existente in textul lui Creanga sunt constructia personajelor si limbajul, componente ale narativitatii care ilustreaza viziunea despre lume a autorului.
Un prim element definitoriu pentru lumea basmului si relevant pentru modul in care Creanga a gandit universal textului este constructia personajelor , deoarece personajele textului oscileaza intre fabulos si realist, ajutoarele lui Hrap-Alb, ilustrand viziunea autorului privitoare la fabulosul umanizat la categoria fabulosului realist.
Exemplificator in acest sens este pasajul in care Gerila isi dezvaluie in mod indirect, dimensiunea fabuloasa lasand sa se intrevada prin reactia sa emotive, dimensiunea lui umana:,,Ba inca Gerila se intindea de pe o dara de ii treceau genunchele de gura.[...]Numai din pricina voastra am racit asa caci pentru mine era numai buna cum era."
Limbajul este o alta marca a basmului in sensul in care indifferent ca textul este un basm popular sau cult, limbajul textului este intodeauna dominat de oralitatea stilului.
Relevant in aceasta directie este fragmentul in care personajul Gerila dezvolta un limbaj a carui oralitate este definite de insertia unei zicatori moldovenesti:,,Vorba aceea:<<Fa bine sa-ti auzi raul>>."
II Actiunea este un element semnificativ al textului narativ, dar relevant pentru modul in care sunt configurate personajele, se dezvolta tema textului si se implineste viziunea artistica a autorului.
In acest sens este semnificativa situatia in care fiul craiului , indurerat de esecurile fratilor sai si de cuvintele dure ale tatalui, resimte empatic aceasta situatie oferind cititorului masura calitatii sale umane care va sta la baza evolutiei sale umane:,,Fiul craiului cel mai mic , facandu-se atunci ros cum e gotca, iese afara in gradina si incepe a plange in inima sa , lovit fiind in adancul de apasatoarele cuvinte ale tatalui sau."
Conflictul este un alt element al textului care are un impact deosebit atat asupra personajelor cat si asupra felului in care se deruleaza tema textului.
Raportul conflictual dintre fiul craiului si Span dezvolta in mod firesc tema vizibila in toate basmele, aceea a luptei dintre bine si rau.
In episodul schimbului de entitati de la fantana se poate observa cel mai usor pozitionarea personajelor intre cele doua categorii morale definitorii pentru lumea basmului, binele si raul ,, si de azi inainte eu sa fiu in locul tau nepotul Imparatului despre care mi-ai vorbit, iara tu, sluga mea; si atata vreme sa ai a ma sluji pana ii muri si iar ii invie."
Relatiile temporale si spatiale reprezinta, de asemenea, un element narativ care actioneaza ca o marca a basmului, fiind suggestive pentru modul in care se deruleaza actiunile in text, se dezvolta tema naratiunii, deoarece plaseaza intreaga lume a textului in interiorul unor repere spatio-temporale mitologice.(formula initiala de tipul ,, a fost odata ca niciodata" plaseaza actiunea in timpul mitic, pe cand determinarea << peste 7 mari si 7 tari", adduce actiunea pe teritoriul legendei al miturilor intr-un teritoriu imposibil de localizat).
Constructia subiectului textului narativ scris de Creanga urmareste atat structura momentelor subiectulu specifica textuluinarativ in general, cat si principiul al inlantuirii scenelor, al inlantuirii actiunilor personajului pentru a defini dimensiunea evolutiva pe care autorul a incercat sa o impuna la nivelul personajului central.
Dimensiunea secventiala a actiunilor personajului central, imbunatatirea ca principiu de constructie pot fi subliniate si prin remarca amara pe care o face Harap-Alb vis-a-vis de suita de probe la care il forteaza Spanul:,, Dagul meu tovaras, la grea nevoie m-a bagat iar Spanul! Amu a scornit alta: cica sa-i aduc pe fata Imparatului Ros de unde oi sti...".
III Relatia dintre cele doua personaje centrale ale textului, Harap-Alb si Spanul depaseste limitele ale relatiei omoloage din basmul popular in sensul in care in textul in care raul este in vector de care binele nu poate fi infaptuit, autorul conferind astfel relatiei tensionale dintre bine si rau, dimensiunea intelepciunii populare:,,Si sa fi vrut de demult i-as fi facut pe obraz, dar lasa-l sa-si mai joace calul.[...]si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata, pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte...".
Concluzionand, in baza argumentelor invocate, se poate spune ca textul Povestea lui Harap-Alb, scris de Ion Creanga este un basm, punanad in evidenta atat tema luptei binelui cu raul cat si tema evolutiei fiului de crai.
