Romanul,, Nuntă. In cer,, aparut in 1938 la Bucuresti, se inscrie in proza erosului si face parte din literatura interbelica. Mircea Eliade ilustrand, o data in plus, mitul iubirii si motivul cuplului, ca tema unica a acestei scrieri. George Călinescu vorbea despre,, gidismul,, primelor romane ale lui Eliade, in sensul ca tinerii eroi se inalta deasupra inhibitiei erotice, se revolta împotriva normelor morale impuse de societate. Îndrăgostitii trăiesc experiente limită, stabilesc relaţii profund umane in zona erotica, sunt expansivi si descătuşati de prejudecăţi.
Romanul erotic,, Nunta in cer,, de Mircea Eliade, ilustreaza mitul Androginului si simbolizeaza ideea unităţii primordiale a fapturii omeneşti. Mitul Androginului este o legenda din mitologia Greciei antice,care, explica alegoric atracţia erotică pe care o exercita reciproc barbatul si femeia. Dragostea ideala se împlineşte numai atunci cand cele 2 jumătati care se potrivesc perfect se regăsesc. Comuniunea erotica este sinonima cu unirea deplina, desăvârşită, in care se contopesc barbatul si femeia. Ca ideal erotic, nunta veşnică este posibila numii in cer unde sufletele se împletesc in eternitate:" noi amandoi nu suntem din lumea asta, nu ne putem impotrivi destinului care ne-a ales unul altuia pentru o astfel de nunta."
Tema romanului este iubirea cu experienţă totală,, dragostea perfectă ", asa cum afirma autorul, cartea avand in centru, reiterat modern mitul Androginului. De asemenea, romanul abordează şi tema destinului:" ar fi inspaimamtator să crezi că din tot acest cosmos, atât de armonios, desăvârşit şi egal cu sine numai viaţa omului se petrece la întâmplare numai destinul lui nu are nici un sens..." afirmă Mavrodin.
Discutand tema şi viziunea despre lume, spunem ca elementele textului narativ sunt importante.
Un prim element al textului narativ este perspectiva narativă. În ceea ce priveşte perspectiva narativă, ambele istorii sunt relatate la persoana I, din perspectiva unor personaje narator. Impresia este de dublare a povestirilor trairilor, caci povestind, si ascultand-ul pe celălalt, fiecare personaje narator retraieste propria poveste de iubire. Relatarea la persoana I, confesiunea, autoanaliza lucida, sunt procedee specifice prozei moderne care sporesc iluzia autenticităţii faptelor şi diminuează sentimentul fictiunii.
În ceea ce priveşte relaţiile temporale şi spaţiale, spaţiul real al acţiunii este plasat în Bucureştiul de altădată, cadru des întâlnit în opera literară a lui Eliade, Andrei Mavrodin si Barbu Hasnas se aflau la o cabană ca să meargă la vânătoare în dimineaţa următoare. Peste noapte, îşi amintesc si isi relatează reciproc povestea de iubire care pentru fiecare în parte fusese unică și irepetabilă. Prima confesiune a aparţine lui Mavrodin. Mavrodin o cunoaşte pe Ileana în casa unui arhitect, într o seară de ianuarie la 8-9 ani după despărţirea ei de Haşnaş. În planul profan, viaţa comună a cuplului cuprinde întâmplări lipsite de importanţă un drum al lui Andrei la nişte cunoscuţi în moldova, o excursie la Predeal etc. A doua confesiune aparţine lui Hasnaș. În 1917, în timpul primului război Mondial Barbu Hasnas este trimis în Moldova, în cadrul misiunii militare franceze. Prin 1924, într-o seară în casa prietenei sale Clody, Barbu o întâlneşte pe Lena"ultima fecioara din secolul xix".
Conflictul erotic, interior, se află în centrul romanului şi defineşte experienţele de cunoaştere ale celor doi bărbaţi care, dincolo de propriul egoism, nu pot pătrunde misterul feminităţii reprezentat de Ileana/Lena, personajul care face gestul autosacrificial. Conflictul dintre creaţie şi existenţa se află în plan secund, al artistului Mavrodin, desi într-un punct comun, chiar Haşnaş se realizează din acest punct de vedere, ca tată. În povestea de iubire dintre Ileana şi Mavrodin, la început ei încearcă să se izoleze de lumea din jur şi călătoresc mult. In romantica poveste de dragoste se îsinuează însă un conflict ascuns. Mavrodin vrea să nu abandoneze literatura, dar nu poat scrie in timp ce trăieşte o mare pasiune, iar Ileana isi doreste un copil cu acesta în ciuda faptului că" dragostea lor nu are nevoie de împlinire".
Mircea Eliade creează, prin "Nunta in cer",unul dintre cele mai reuşite romane de dragoste în literatura română,un roman al experienţei şi autenticităţii, al trăirii intense a sentimentului erotic ca experienţă definitorie. Iluzia realității este întreţinută de confesiunile şi biografiile celor doi naratori, care nu bănuiesc că la începutul relatării lor ca au trait dragostea perfecta cu aceeași femeie, la distanta in timp, dragoste pe care amândoi au pierdut-o tragic şi ireversibil.
