Publicat in 1920, romanul ,,Ion,, este primul roman publicat de Liviu Rebreanu. Este un roman realist , de tip obiectiv cu tematica rurala, in fatisata in mod realist.
Opera literara Ion este un roman traditional, care inglobeaza elemente de modernitate, obiectiv, realist, social. Creatia epica are o compozitie sferica bazata pe tehnica literara a simetriei, incipitul si finalul constand in descrierea drumului, care introduce cititorul in lumea fictiunii, respectiv il proiecteaza inapoi, in realitatea careia ii apartine.
Tema romanului prezinta problematica taranului roman reprezentativ pentru societatea ardeleneasca de la inceputul secolului al xx-lea, dominata de suprematia bunurilor materiale. Romanul prezinta lupta lui Ion, un taran sarac, pentru a obtine pamant, si consecinta actelor sale. Relatia dintre Ion si pamant este prezentata in secventa drumului lui Ion la cosit. Naratorul surprinde atat drumul lui Ion cat si instinctul sau de proprietate si legatura sa cu pamantul[,, toata fiinta lui arde de dorul de a avea pamnat mult, cat mai mult. Iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil; vesnic a pizmuit pe cei bogati si vesnic s-a lasat intr-o hotarare patimasa: trebuie sa aiba pamant mult, trebuie! De atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama..."].
Discutand tema si viziunea despre lume, spunem ca elementele textului narativ sunt importante. Un prim element definitoriu este constructia subiectului, ce are la baza tehnica narativa a planurilor paralele, care prezinta, in principal, destinul taranului roman, reprezentat de Ion si existenta intelectualitatii rurale, reprezentata de preotul satului, Ioan Belciug si de familia invatatorului Zaharia Herdelea. Subiectul este construit astfel, prin alternanata planurilor narative, iar secventele narative se succed pe baza inlantuirii.
Al doilea element semnificativ al textului este actiunea, relevanta prin modul in care se dezvolta tema textului si se configureaza personajele. Exemplificator in acest sens este scena in care Ion, se casatoreste cu Ana, desi o iubeste pe Florica satisfacand astfel patima pentru pamant, fortandu-l pe Vasile Baciu sa ii cedeze pamanturile. [,, Dupa casatorie, Ion iesea deseori in hotar sa-si desfete sufletul in privelistea pamanturilor lui[...] privea brazdele cu dragoste patimasa, mormaind mandru de multumire: ,,Acum avem si noi pamant, slava Domnului, numai sanatos sa fiu sa-l muncesc!"}.
Urmatorul element al textului narativ este reprezentat de relatiile spatiale si temporale, semnificative pentru modul in care se deruleaza actiunile in text. Din punct de vedere temporal, actiunea este plasata pe durata cotorva ani, la inceputul secolului xx-lea, incepand in plina vara, intr-o duminica la hora. Apoi, evenimentele se succed pe fundalul toamnei, al iernii, uneori alert, alteori mai lent, in cronologia specifica timpului real. Ritmul se accelereaza spre finalul romanului cand se consuma drama lui Ion si se produce moartea lui. Din punct de vedere spatial, actiunea se desfasoara in cea mai mare parte in satul Pripas, dar cu trimiteri in zone invecinate: Armadia, Jidovita, Lechinita, Cluj, Sibiu, asadar in regiunea Ardealului.
Al patrulea element narativ al textului este perspectiva narativa. Naratorul este omniscient, impersonal, isi asuma punctul de vedere al personajelor, prezentandu-le dramele, dar nu formuleaza sentinte, nu emite judecati si nu empatizeaza cu ele. Perspectiva narativa semnifica de fapt viziunea despre lume a autorului, o lume in care personajele isi consuma soarta implacabila. Naratorul cunoaste destinele personajelor si plaseaza semne, simboluri ce le anticipeaza devenirea.
In concluzie,tema romanului, viata satului transilvanean de la inceputul secolului al xx-lea,are prin destinul lui Ion a Glanetasului, o ilustrare concreta si semnificativa. Drama taranului sarac in lupta lui pentru pamant individualizeaza, intr-un anumit fel, viata satului traditional. Povestea lui Ion concretizeaza tema pamantului din care decurge drama existentiala a taranului.
