Tema şi viziunea despre lume
Textul literar,,Moara cu noroc" este publicat in 1881, in volumul intitulat ,,Novele din popor''. Este o nuvela psihologica, specie a genului epic, in proza, cu un singur fir narativ , care prezinta un conflict puternic redat in maniera obiectiva , intre personaje bine conturate.
Opara literară "Moara cu noroc" este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu un fir narativ central şi o construcţie epică riguroasă, cu un conflict concentrat. Personajele, relativ puţine, scot în evidenţă evoluţia personajului principal, puternic individualizat. Este o nuvelă psihologică deoarece înfăţişează frământările de conştiinţă ale lui Ghiţă, personajul principal, care trăieşte un conflict interior, moral şi care se transformă sufleteşte, iar analiza acestuia se realizează prin tehnici de investigare psihologică: monolog interior, stil indirect liber, scene dialogate, însoţite de notaţia gesticii şi a mimicii.
De asemenea, "Moara cu noroc" este o nuvelă realistă prin tema familie şi a dorinţei de prosperitate, obiectivitatea perspectivei narative, includerea de personaje tipice pentru o categorie socială (de exmplu Ghiţă reprezintă tipul cârciumarului dornic de îmbogăţire, Pintea este jandarmul, Lică este Sămădăul, dar şi tâlharul), prezentarea veridică a societăţii ardeleneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin utilizarea toponimelor (Ineu, Arad), dar şi prin tehnica detaliului semnificativ în descriere şi portretizare.
Tema nuvelei "Moara cu noroc" poate fi privită din mai multe perspective. Din perspectivă socială, nuvela prezintă dorinţa lui Ghiţă de a-şi schimba statutul social şi de a asigura familiei sale un trai îndestulat, din cizmar acesta vrea să devină cârciumar. În incipitul nuvelei, dialogul pe care îl poartă bătrâna şi Ghiţă scoate la iveală confruntarea dintre mentalitatea tradiţională cumpătată a bătrânei, care pune în prim-plan liniştea şi fericirea familiei: "Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit", şi gândirea capitalistă, aşa-zis modernă, a lui Ghiţă, care ironizează cumpătarea şi reticenţa la schimbare a bătrânei: "şi să ne punem pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copilaş, iară d-ta la tustrei. Iacă liniştea colibei". Din perspectivă moralizatoare, nuvela prezintă consecinţele nefaste ale dorinţei de a avea bani. Episodul narativ semnificativ în acest sens este acela în care protagonistul se retrage să numere banii singur, deşi numărarea banilor era un ritual săptămânal la care participa întreaga familie. Scena prezintă un Ghiţă egoist, înstrăinat, chiar paranoic, care "pe când ele [bătrâna şi Ana] stăteau de sfat, se afla singur în odaia de lângă birt şi-şi număra banii, îi număra singur, fără zgomot şi ascuţindu-şi mereu urechea, pentru ca să-i ascundă îndată ce ar simţi că se apropie cineva". De asemenea, din perspectivă psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiţă, care dornic de prosperitate economic, îşi pierde treptat încrederea în sine şi în familie.
Discutand tema si viziunea despre lume, spunem ca elementele textului narativ sunt importante.
În ceea ce priveşte perspectiva narativă, întâmplările din nuvelă sunt relatate la persoana a III-a dintr-o perspectivă obiectivă, de către un narator detaşat, omniscient şi omniprezent. Interferenţa dintre planul naratorului şi cel al personajelor se realizează prin folosirea stilului indirect liber: "Ana îşi călcă pe inimă şi se dete la joc. La început se vedea c-a fost prinsă de silă; dar ce aveasă facă? La urma urmelor, de ce să nu joace?". Omniscienţa naratorului face posibilă surprinderea conflictului, de esenţă morală, care îl macină pe Ghiţă, fapt care se constitue în chintesenţa demonstraţiei moralizatoare a textului.
Fiind o nuvelă psihologică, în Moara cu noroc, conflictul este cel moral-psihologic, conflictul interior al protagonistului. Personajul principal, Ghiţă, trăieşte un puternic conflict interior, oscilând între dorinţe puternice, dar contradictorii: dorinţa de a rămâne om cinstit, pe de o parte, şi dorinţa de a se îmbigăţii alături de Lică, pe de altă parte. Prin stil indirect liber şi monoloc interior, naratorul obiectiv propune fragmente întregi de analiză psihologică menite să redea zbuciumul interior al protagonistului: "Ei! ce să-mi fac!? îşi zise Ghiţă în cele din urmă. Aşa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea!? Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşă în spinare: nimeni mai mult decât dânsul n-ar dori să n-o aibă".
Pe de altă parte, reperele spaţio-temporale confirm strânsa legătură dintre realitatea socială şi problemele morale sau psihologice pe care apariţia capitalismului le presupune. Descrierea amănunţită a locului şi a timpului în care se desfăşoară acţiunea, prin utilizarea detaliului semnificativ, ţine de o tehnică pur realistă: "De la Ineu drumul de ţară o ia printre păduri şi peste ţarine, lăsând la dreapta şi la stânga satele aşezate prin colţurile văilor. Timp de un ceas şi jumătate drumul e bun, vine apoi un pripor pe care îl urci şi după ce ai coborât iar la vale trebuie să faci un popas, să adapi calul ori vita din jug şi să le mai laşi timp de răsuflare, fiindcă drumul a fost cam greu, iară mai departe locurile sunt rele. Aici în vale e Moara cu noroc", spaţiul în care se petrec majoritatea acţiunilor, locul rău, predestinat, conform gândirii populare şi avertismentelor bătrânei.
În opinia mea, în nuvela "Moara cu noroc" analiza psihologică este pusă în slujba unei teze morale: goana după bani distruge echilibrul interior şi liniştea familiei. Nu munca cinstită prin care omul devine înstărit este condamnată la moralistul Slavici, ci obţinerea averii pe căi necinstite şi înstrăinarea de familiei. Astfel, din dorinţa de a se îmbogăţi, personajul principal al nuvelei, Ghiţă, se dezumanizează treptat, frământările şi ezitările sale ducând la distrugerea familiei
