Inger si demon

Jocul mortii

Am ramas pe holul scolii.Blocata.Era acolo,in fata mea.Numai eu puteam sa-l vad.Ce tampenie...
-Hei!
M-am intors cu spatele si am plecat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.Totusi trebuie sa ma comport si eu normal,daca inseamna ca eu il vad,asta inseamna ca trebuie sa ma port si normal,o sa ma creadaa oamenii nebuna!
L-am vazut apropiind-use!
Am scos telefonul si i-am scris lui Luc.
,,E aici"!
Cand incep sa fug el vine si mai repede,chestia asta imi da cosmaruri,l-am vazut pe Luc si am alergat spre el.El se uita in telefon,acum mi-a primit mesajul.Pana acum puteam sa fiu moarta!!!
Vine cu pasi repezi spre mine si ma ia de brat.
Ma trage intr-o parte si imi spune in sopata:
-Zi dupa mine.
Dau afirmativ din cap si incepe.
-Zi:NO RIBUS COLONA de trei ori.
Stiam ca e aici,ca vrea sa vada sange,era satul de jocurile mele copilaresti,era nervos!
-NO RIBUS COLONA,NO RIBUS COLONA,NO RIBUS COL-
-Shhhh!
Luc nu mai e!Unde a plecat?
Se apropie incet de mine batand din palme.
Ma dau in spate:
NO RIBUS COLONA, NO RIBUS COLONA, NO
RIBUS COLONA!

-Chair nu vrei sa incetezi,nu?Sunt destul de batran ca sa tot alerg dupa o tarfa!
-Dute drecu'!
-Eu sunt ala!
-Da asa este...
Este la trei cm de mine.Inchid ochii si inghit in sec.
***
Unde sunt?
Unde e Luc?
Ma ridic speriata si o vad pe Ema langa mine.
-Ce bine,te-ai trezit!
-Ce s-a intamplat?
-Te-am gasit inconstienta pe jos,cand mergeam la baie!
-Unde e Luc?
-Nu stiu!Nu l-am vazut toata ziua!
Se suna de pauza,pana aici am avut eu orele.Ce ora am avut acum?
Franceza!
Ma indrept spre sala de franceza si il vad pe Luc.
Toti incep sa rada,de mine si eu le arunc priviri respingatoare!
-Hai sa iesim de-aici!
-Esti bine?
Avea buza crapata.
Imi iau telefonul sa vad cat e ceasul dar cand ma vad in ecran ma opresc si imi dau seama de ce radeau copiii!
Am ochiul vanat si sunt varza!
O vad pe Ema la cativa metri de mine si ii cer fond-de-tenul ei.Vine cu mine la baie.
-Ce s-a inatmplat?
-E o poveste lunga!
-Nu ai incredere in mine?
-Ba sigur ca am dar nu vreau sa te bag in chestia asta!Promite-mi ca nu te intereseaza si ca nu o sa vrei sa afli nimic!
-Ma ingrijorezi!
-Promite-mi!
-Promit,gata!
Plec de la baie si m duc la Luc.Vreau sa invat mai multe de la el.Vreau sa spun,cred ca e singurul care ma poate ajuta si nu vreau sa-mi bag prietenii in belele.Punct!
Ma duc acasa.
***
La usa suna cineva,poate fi oricine deci...unde este cutitul?
-Cine e?
-Eu sunt!
-Da' mersi!
-Luca!
-Intra!
Cand intra il vad cu geamantanul in mana si apoi se uita cu fata de catelus la mine.
-Tata m-a dat afara din casa pentru ca a aflat ca te apar!
-Ahhhh...
-Te rooog!Dorm pe canapea!
-Bine.O sa vedem cum facem,nu?
Mai fac o ciocolata calda si pentru el si apoi ne asezam pe canapea ca sa ne uitam la ceva.Un film poate,nu stiu,e plictiseala maxima!
Miranda apare cu zambetul ei obijnuit pe fata,unul calm si blajin.
Luc sare ca ars de pe canapea si se ascunde dupa canapea apoi sopteste:
-Stiai ca(,)casa ta e bantuita?
-Ea e Miranda.O cunosc de inainte de a ma muta.
-Hei Luci!
Imi spoteste din nou cu panica in voce:
-Imi stie numele!De ce imi stie numele?Ce i-ai zis?
Ii zic si eu tot in sopta:
-Nu i-am zis nimic.
-De unde sti cum ma cheama?
-Asta nu prea conteaza.Sunt fantoma deci stiu multe.
-Corect...
-De ce esti aici?
-Pentru ai spune iubitului tau-
-Suntem doar prieteni!
-Prietenului tau ca trebuie sa te antreneze.
-Sti-
-Stiu ce esti si bine inteles ca stiu ce este ea!Deci tatal tau vrea sa o ucida si tu o vei ajuta!
-Nu stiu cum!
-Ba sigur ca sti!
-Defapt...
Si dispare.Mereu face asta.E enrvant dar m-am obijnuit.Nu asteapta sa termini propozitia si te lasa asa,in suspans pot spune!
-Bine pai...isi drege vocea,sa vedem cum as putea sa te ajut.Sa incepem cu ceva simplu.Levitarea obiectelor si miscarea lor.
-Tie ti se pare usor.
-Deoarece chiar este!
-Si ce trebuie sa fac in cazul asta?
-Bun...gandeste-te la ce ai vrea sa se intample,fi concentrata si apoi se va intampla.
Am incercat.Bun.In mintea mea imi apre o imagine cu o carte levitand.Deschid ochi si imi fixsez privirea pe cartea de pe masa.Ma concentrez,mintea imi e complet goala.
-Nu-mi iese!
-Gandeste-te la ceva ce chiar ti-ai dori sa se intample,ca doar nu ti-ai dori sa leviteze o carte,apoi gandeste-te la carte ca si cum ar fi ultima speranta la viata.
Dau din cap afirmatiiv si ma gandesc.
Amintirile mi se deruleaza prin minte.De cum m-am despartit de Eric,cand am avut momente frumoase impreuna ca sarutul acela in ploaie,cand am aflat de el,cand m-am certat cu Ema,cand mi-am omorat parintii,cand am aflat ca sunt adoptata,cand m-am trezit pe patul de spital.Mai inspate.Asta e!Cand am aflat ca sunt adoptata!Vreau sa stiu care imi sunt parintii biologici!Asta vreau!Deschid ochii increzatoare si ma uit la carte.Acum...pote ca levitarea acestei carti ma va ajuta sa aflu care sunt parintii mei biologici.Nu e ca si cum mi-ar spune dar mi-ar da indicii sau asa ceva.
Vad cum cartea se ridica de pe masa si incep sa ma bucur si sa sar pe Luc!
-Ai vazut asta?O doamne!Cartea leviteaza!Trebuie sa ii arat Emei!
-Nu!
-Da!Corect!Nu pot!

Se pare ca acesta este un nou capitol!Tschüs!