Inger si demon

Mama,tata 1

Stiu si eu ca a trecut mult timp de cand nu am postat,scuze pentru asta,dar nu prea am avut imaginatie ai am vrut sa iau o pauza.In fine.M-am apucat de o alta carte si la ea am lucrat.Se numeste Jeff the Killer-Fake Smile.E ceva mai diferita si nu respecta chiar regulile povestii lui Jeff dar pot spune ca e mai speciala.Sper sa va placa!
In al doilea rand as vrea sa va multumesc pentru toate lecturile si comentariile!Capitolul este necorectat si scuzati-ma pentru greselile gramtaicale!Cu acestea find spuse...enjoy this chapter!

E noaptea tarziu si nu pot sa dorm.Nu stiu ce sa fac.Dintr-o data geamul se deschide incet,scartaind cat de cat dar m-am bagat sub patura si am bagat mana sub saltea pentru a lua cutul.Simteam cum se aseaza in pat langa mine si mana rece se aseaza pe spatele meu.In acel moment ma intorc si il injungii in piept.Dar acest il este o ea si ea este o Melinda.Cutitul a trecut prin ea.
-M-ai speriat ca naiba!
-Stiu,scuze,am vazut ca tremurai ca varga...
-Ce s-a intamplat?
-Pot sa il vad?
-Doarme.
-Trezeste-l!
-Nu.De ce?
-Pentru ca trebuie sa va spun ceva.
Ma uit la ea curioasa si deschid usa dormitorului.Intru in sufragerie si il vad pe Luc dormind pe canapea foarte intins.
-Luc!Luca trezirea!
Mormaie un ,,ce e?" Si isi deschide ochii incet.
-Melinda vrea sa ne spuna ceva...
Se trezeste in fund si Melinda vine sfioasa de dupa usa.Se aseaza in fata noastra si ne holbam la ea adormiti.
-Stiu cum sa iau legatura cu parintii tai Beatrice!

Nu am spus nimic.Mai mult eram in stare de soc.Nu stiu ce sa spun...
-Nu.
-Ce nu?Intreaba Luc.
-Eu sunt ce-a care mi-am omorat parintii si acum mi-e rusine si sa-i vad!Nu pot sa- vad!Trebuie sa ma intelegeti!
-Te intelegem dar daca mama ta biologica inca traieste,o putem gasi si apoi poti sta cu ea.

Chiar nu stiu ce sa zic.E o decizie grea.Foarte grea.Cum pot sa-mi vad parintii,chiar de sunt adoptivi si apoi sa mai le si vorbesc.Sa m port natural....
-Hai s-o facem!
-Bine.Spune Melinda usurata.
-Trebuie sa aveti grija.Ca sa iti intalnim parintii adoptivi trebuie sa-ti infrunti cele mai mari temeri.Crezi ca poti sa o faci?
Dau din cap destul de nehotarata.Cat Luc e langa mine cred ca pot s-o fac...
-Bine.Ascultati la mine.Voi face un portal dar voi va trebuii sa intrati in lumea mortilor.Ati inteles?Va rog sa aveti mare grija,va rog!
-Da,da.Acim pot sa ma culc?
-Luc,vorbesc de prezent.Acum sa deschid portalul.
-Dar e trei dimineata!
Il prind de brat si il ridic.
Melinda deschide portalul si nu vad decat o chestie neagra.E ca un fermuar.Il cari peste tot.
Intru hotarata in el.
-Unde suntem?
-La petrecerea de ziua mea.
-Cati ani implineai?
-Sapte ani.
-Pai...am inceput bine...cumva!
Ne plimbam pana ajungem la un montainruse si vedem vata de zahar pe bat.Luc se duce sa ia una dar...
-Stai!
-Ce?Macr de asta sa am parte la trei jumatate dimineata!
Tipul de la stand a inceput sa rada sadic si apoi si-a dat o masca jos.Fata lui pictata imi dadea fiori.Imediat am inceput sa tip si am cazut la pamant peste Luc.
Ne-am trezit intr-o camera.Defaot nu e o camera.Ci o sceana.Dar noi suntem in culise.
-Iti e frica de clowni?
-Cand aveam 7 ani,la petrecerea de ziua mea,tata a invitat un clown.Politia a venit si la arestat pentru omucidere.Tipul era total dus cu pluta.Incepuse sa rada si sa urle,apoi sa planga.Inca nu-mi pot scoate tipatul ala din cap.Mai tarziu a fugit din spital si nu l-au mai gasit.Se zice ca inca e costumat in clown.
-Si tie iti e frica de el?
-Nu!Imi e frica de clowni!
-Ok ok.
De pe scena se auzea cum radeau oamenii.
-Si acum asistenta mea!
Un tip m-a tras si m-a asezat pe un scaun de care m-a legat.
-Cineva se ofera din public?Nimeni?
Il trage pe Luc pe scena.Reflectoarele luminau puternic si nimic nu se putea vedea in sala.
-Si acum,doamnelor si domnilor,taierea oamenilor!
-Ce?Nu!Nuuuu!
Luc era obligat sa-mi taie un picior.
-Luc nu o fa!
-Imi pare rau!
-A doua frica a mea.Frica de moarte!
-Imi pare rau!
A apasat cu fierastraul pe piciorul meu iar eu am inceput sa urlu de durere!

Acum ceva ma durea si afara este intuneric.Aud un accident de masina.Piciorul ma doare si inca imi sangereaza.Unde sunt?In masina?
-Luc?Luc?
Rup o bucata din pantalonii de pijama care sunt patati de sange si mi-o strang in jurul piciorului.Doare ca naiba.
Incerc sa ies pe trapa din capota.Doua persoane sunt pe locurile din fata!
-Mama!Tata!Nu!Nu e posibil!Mami...tati...
Incep sa sughit de la atata plans.
Ii simt prezenta lui Luca in spatele meu.
-A treia mea frica,spun printre sughituri,este sa pierd pe cineva drag!
-Beatrice!Revino-ti!Este doar in mintea ta!Nimic nu exzista!Iar atunci l-am auzit pe tata cum mi-a soptit numele.
-Da tati,sunt aici!
-Beatrice!Esti adopta...
Nu a mai apucat sa spuna ultimile cuvine pentreu ca a plecat.Am inceput sa tip iar Luc m-a luat in brate.

Unde sunt?
-Luuuc!?
Niste pasi se aud.Sunt la scoala.Doar ca e intuneric si pustiu.Ce naiba?
Incep sa fug.Ma bag intr-un dulap.Simt cum toata lumea se invarte cu mine.A treia mea frica este de singuratate.Pur si simplu imi e frica de ea si nu inteleg de ce?!Inima imi bate si aproape ca mor.
-Beatrice...!
Imi aud numele soptit.
-Beatrice!
A inceput sa tipe.Inchid ochii iar o lacrima mi se strecoara printre gene.Este mama...Mama...
Strang din dinti si imi inclestez pumnii.
-De ce m-ai omorat?Nu ma iubeai?Nu ai putut duporta gandul ca estk adoptata?Pai vreau sa sti ceva...Te urasc!A inceput sa urle si sa bata cu pumni in usa dulapului in care eram.Dadea intruna cun pumni.Dar s-a facut liniste.
-Imi pare rau...soptesc cu fata uda de la atata plans!
Nu se mai aude nimic.Absolut nimic.Deschid dulapul incet si o vad.Stand acolo.Imbracata ca de fiecare data.Cu plovorul ei visiniu.Ma sterg la ochi pentru ca mai sunt niste lacrimi care dau ss iasa,dar nu le las.
O vad pe mama care incepe sa planga si ea.Ridica mainile in semn de ,,Vino incoce" gen o imbratisare si ma duc la ea in brate.Pot sa-i simt parfumul.
-Imi pare rau!Imi pare asa de rau!Te iubesc!
Incepe sa ma strange pana nu mai am aer.Reusesc sa o imping si sa scap.Ma duc in baia fetelor si ma sui pe o toaleta.Usile incep sa se tranteasca si in sfarsit vine si usa mea.Il vad stand in fata mea.El.Eric.Prima mea iubire...A patra frica e de a fi ranita.
-E doar in capul meeeu!

Ma trezesc in fata canapelei.Melinda nu mai e.
-Luc,esti bine?
-Da.Te asteptam sa te trezesti de vreo 15 minute.
Usa se deschide.Ma ridic si ma dau in spatele lui Luc si el ma prinde.
-Asta nu este inca un vis?
Ma ciupesc.Nu e.E viata reala.
-Mama?Tata?

To be continued...

Sper sa va placa acest capitol.A fost mai lung ca sa ma revansez!Tschüs!