O dorinta? Un destin.

1- Un nume

Cine a spus ca dorintele nu se indeplinesc a mintit. Ele chiar se indeplinesc, si am invatat asta prea tarziu, se pare. Dar de acum stiu si nu mai gresesc. Nu imi mai doresc, ma multumesc cu ce am si imi propun sa obtin ceea ce vreau. Dar nu imi doresc, nu dupa ceea ce a fost..

- Eliza, cu tine vorbesc! Vrei sa mergi la petrecere? Am nevoie sa stiu acum!

Mi-am ridicat privirea confuza spre verisoara mea mai mare, parca dorindu-mi sa isi raspunda singura la intrebare.

- Ti-am zis ca nu stiu! Nu i-am zis mamei..

- Tu chiar nu ai ascultat ce am zis, nu? Tata a vorbit deja cu ea, iubita, si i-a zis ca poti sa mergi daca vrei.

- Serios? Mama a zis asta? Ce bine! Atunci vin, desi..

- Acum ce mai e?

- Nu am prevazut ca prima mea petrecere de revelion va fi la tara, asa ca nu mi-am luat nimic potrivit de imbracat! 

- Dar esti imbracata numai bine, care e problema? 

Am oftat si am luat o oglinda in mana. 

- Pot sa imi pun o punga pe cap? Arat oribil.

- Haha, esti prostuta, a zis Crina razand. Hai, nu te mai plange si incepe sa te pregatesti, ca intr-o ora plecam.

Am tacut si m-am apucat sa imi retusez machiajul. Putina mascara, putina pudra, un zambet indelung analizat si eram gata de plecare. 

- Crinaa, dar nu imi place cum arat! Uite-te si tu la bluza mea! E simpla, banala! Si blugii la fel.. Nu mai merg.

- Nici sa nu te aud. Gata, plecam. Sunt gata oficial! 

In drumul spre masina m-am resemnat cu gandul ca voi fi o tipa mica si imbracata in alb in mijlocul unei incaperi cu oameni necunoscuti. Dar, in ciuda acestui amanunt, eram in extaz. In sfarsit mergeam la o petrecere, si inca la una de revelion. "Hmm, primul revelion fara parinti. O sa fie..interesant."  Cam asta am avut in minte pana la destinatie cat am stat privind pe geamul inghetat.

- Ah, trebuie sa fie pe aici, am auzit-o pe Crina spunand in timp ce intra pe poarta casei.

- Hm? Cine sa fie? am intrebat nedumerita.

- Uite-l! Jesse! a strigat verisoara mea facand cu mana cuiva prin intuneric.

- Crina, hei! Ai ajuns!

Incet, am inceput sa disting o forma neclara a unui corp prin intunericul din curte. Se apropia cu pasi inceti. Cand a ajuns in fata noastra, mi-am dat seama ca ma priveste.

- Buna, tu trebuie sa fi Eliza, cea cu "da-te mai incolo ca imi iei aerul", a zis privindu-ma oarecum amuzat. Eu sunt Jesse.

- Eu sunt acea Eliza, incantata de cunostinta, am raspuns incercand sa zambesc. "Ah, credeam ca faza aceea e de mult uitata! Cum de a aflat tot satul de gafa mea de vara trecuta?! Cum?!"

- Deci, intram?

Am urmat-o pe Crina spre casa. Cu cat ne apropiam mai mult, cu atat se lumina mai tare si muzica iti inunda auzul. 

- Esti sigura ca vrei sa intram acolo? am intrebat-o pe Crina ingrijorata.

- Haide, nu ti se intampla nimic atat timp cat esti cu mine. Descalta-te si incearca sa te distrezi, bine?

- Bine, incerc..

Mi-am lasat cizmele la usa si am intrat insotita de verisoara mea in casa. Muzica era data la maxim, zeci de persoane se plimbau de colo-colo, altele dansau si radeau. "Ce haos. Imi place oarecum."  Crina mi-a facut cunostinta cu absolut toata lumea, dupa am mers sa ne asezam pe pat. 

- Sigur nu vrei sa dansezi, sau sa mananci ceva?

- Nu, nu, sunt ok asa, nu iti face griji.

- Eliza, sigur iti place? Adica stiu ca muzica nu e genul tau si nici...

- Hei, am intrerupt-o eu, daca nu imi place ceva iti spun, bine? Stai linistita!

- Bine atunci, asa sa faci. Iubita.. Pot sa te las singura cateva minute? Ma duc sa iau o gura de aer.. Fumul asta ma intoxica. 

- Du-te, ma gasesti aici.

Am ramas lipita de pat, privind agitatia din jurul meu si incercand sa recapitulez numele persoanelor cu care am facut cunostinta. Dar nu mi-a ramas in minte decat unul: Jesse. Oare pentru ca era mai sonor? Oare pentru remarca referitoare la "luatul aerului"? Nu stiu nici acum. Cert este ca l-am retinut.