O dorinta? Un destin.

7- Plan de lupta.

-dupa doua luni-

Gata scoala. Eram fericita ca scapasem de un chin suplimentar, dar in acelasi timp trista. Sfarsitul unui nou an se pare ca nu imi aducea satisfactie, nu de data aceasta. Sa fi fost oare din cauza povestii dramatice (care s-a dramatizat si mai mult in ultimele doua luni) cu Zac? Sau pentru ca pur si simplu stiam ca va fi o vara grea, cu treziri matinale, in care nu voi apuca sa imi vad prietenii? Ei bine, nu am stat prea mult pe ganduri in aflarea raspunsului. Mi-am inceput vara cat se poate de anormal, cu meditatii la matematica 4 ore pe saptamana si balet contemporan 12 ore pe saptamana. Ca sa nu mai zic de cele 3 ore dormite pe noapte, din cauza trezirilor mult prea matinale. Pe la sfarsitul lui iulie incepusem deja sa ma simt franta, fara a mai reusi macar sa ma ridic din pat in putinele ore pe care le petreceam casa. Astfel, draga mea mama a hotarat ca am nevoie de o saptamana de relaxare..

- Eu, tu si Edwin, o saptamana, la tara. Nu accept comentarii. Am vorbit deja cu Crina si se pare ca e acolo de doua saptamani, si va mai sta inca pe atat. Asadar, peste doua zile plecam. Ti-am spus ca sa stii.

Nu m-am obosit sa-i raspund, doar mi-am tras patura peste cap, gandindu-ma ca am visat. Eu? La tara? Nu, merci. Nu aveam de gand sa pic in cine stie ce depresie doar stand putin prin preajma LUI. Mda, ma cunosteam si eram in stare. Dar, dintr-o data, parca un beculet s-a aprins deasupra capului meu, asa cum mai vazusem cand eram mica in desenele animate. Asta insemna o idee. Una de-a dreptul neasteptata si brilianta: il voi face sa ma vrea. Poate doar de dragul distractiei? Poate doar pentru ca voiam sa demonstrez ca il pot face sa fie al meu? Nu stiam sigur, putin din ambele. Insa, cu timpul mi-am dat seama ca de fapt incercam sa ma joc cu sentimentele lui inainte sa o faca el cu ale mele (mda, incepusem sa gandesc strategic de cand cu Zac). 

Zac?

Mda, nu am spus prea multe despre el.. Desi ar fi trebuit. Chiar daca a fost doar o obsesie prosteasca de adolescenta imatura, a fost lucrul care m-a facut sa ma maturizez. Trebuia sa se intample, nu? Chiar daca aveam numai 13 ani, am aflat ce inseamna o dezamagire. La un moment dat crezusem ca il iubesc, dar m-am inselat. Devenise parte din mine intr-un fel, dar nu cum era Jesse. Zac era cam ca..o placere nevinovata.

Ce m-a atras la el?

Poate popularitatea, poate faptul ca dupa ce l-am respins a continuat sa insiste, poate toate acele lucruri dulci pe care imi doream sa le aud de la un baiat dar  nu le puteam spune inapoi. Dar, cel mai mult m-a atras rautatea lui. Cam incepusem sa am o inclinatie pentru "baieti rai". Ba chiar imi schimbasem si look-ul in acea perioada, devenisem o noua Eliza cu breton roscat si mult prea lung, machiaj tip emo si haine negre, intotdeauna prea mulate sau prea decoltate. Da, nu ma plang, la acea varsta destul de frageda eram mai "dotata" decat majoritatea. Incepusem sa flirtez cu tipi mult mai mari, tinteam numai liceeni, a 9a, a 10a, iar ei picau in plasa. Si exact in acea perioada a parut domnisorul Zac, tipul cool de la a 8a B, cunoscut drept afemeiat, pervers si etc. Umbla zvonul prin scoala cum ca nici o fata nu a reusit sa il imblanzeasca. Si, culmea, am reusit eu.

Bietul nenorocit s-a tinut dupa mine o luna pana macar sa accept sa ies cu el. Iar in acea luna am inceput sa am csentimente pentru persoana lui. Nu il mai vazuse nimeni niciodata atat de atras de o fata, atat de disperat, atat de indragostit. Toate tipele pe care le cunosteam m-au avertizat in privinta lui, insa stiam pe ce teren joc. Stiam ca il pot "imblanzi", pentru ca ii stiam pasii dinainte sa ii faca, ii intelegeam gandirea.. Si asa a fost..

Pentru mine a fost un joc, el ma iubea. Cand si-a dat seama ca ma jucam cu el, a inceput si el sa se joace cu mine. Si astfel am ajuns sa fiu impreuna cu el aproape iubindu-l, dar considerand ca totul e un joc. Continuarea a fost cea mai dureroasa, si am varsat multe lacrimi pentru aceasta obsesie de neiertat.. Macar am ramas cunoscuta drept "tipa care i-a venit de hac lui Zac Martin". Mda, de parca renumele m-ar fi interesat in acea ultima saptamana de scoala care a fost un iad pe pamant.. Insa, in ultima zi de scoala, nemernicul a incercat sa ma sarute. Eu, fetita draguta care vrea sa demonstreze ca nu mai are nici o treaba cu el, mi-am zis sa imi iau ramas bun cum se cuvine, asa ca l-am imbratisat in mijlocul holului. Iar el, acolo, de fata cu directorul, tot mi-a ridicat fata spre a lui. Dar, evident ca nu i-a mers. De atunci, mi-am jurat ca niciodata nu ma voi mai incurca cu el, poate doar ca sa ma razbun pentru acele lacrimi varsate.

Asadar, ii pot multumi lui Zac pentru ca "jocul" lui m-a ajutat sa ma maturizez mai mult decat o fac unii in ani si ani de zile. La 13 ani ajunsesem sa am gandirea unei adolescente in toata regula, pana nici mama nu ma mai recunostea. Deci, stiam ca nu imi va fi greu sa il fac pe Jesse sa ma vrea.. Era doar o problema de timp.

Cu o zi inaintea plecarii am decis sa imi fac bagajul, tot cu gandul la planul meu. Era vara, deci aveam un avantaj: pantalonii scurti si maieurile. Ei bine, nu incercam totusi sa atrag prea mult atentia, doar pe a lui. Si nici nu doream sa arat ca o curva, doar bine. Bine si feminin. Astfel, in valiza aruncasem doua perechi de jeansi, doua de pantaloni scurti, o fusta, zeci de maieuri si tricouri, 4 hanorace, iar jumatate din valiza era plina de lenjerie intima. Eram efectiv indragostita de lenjeria sexy, mai ales cea din dantela. Intotdeauna purtam sutien la asorte cu boxerii, de cele mai multe ori din dantela colorata. Chiar daca hainele mele nu o aratau, imi placea la nebunie sa fiu rafinata, sa simt finetea lenjeriei pe corpul meu, sa ma privesc in oglinda si sa fiu mandra de ceea ce vedeam. Era poate chiar singura mea placere adevarata.

Cu bagajul terminat, m-am bagat in pat, in incercarea de a vedea daca mi se face somn. Fi serios! Mie, somn, la 12 noaptea? Am deschis laptopul, gandindu-ma ca imi va fi dor de el o saptamana intreaga.. Dar imi propusesem sa nu il iau, nu se merita. Stiam ca oricum nu voi avea timp de el.. Asa ca profitam de ultima seara in fata acelui ecran dreptunghiular cu verde aprins pe margini. Am stat doua ore, iar dupa m-am plictisit, asa ca l-am inchis si l-am ascuns sub perna unui fotoliu. Tata nu avea sa fie acasa tot timpul, iar dupa ce casa ne-a fost jefuita de revelion, cand am fost la tara, am grija sa imi ascund bine lucrurile de valoare. 

M-am bagat in pat fara sa sting lumina, si am scos jurnalul si un pix de sub saltea. Originala ascunzatoare, huh? Am inceput sa sciu, dar dupa "dear diary" m-am oprit subit. Nu aveam nimic sa ii spun, nici macar nu mai scrisesem in el de cateva luni. Am dat o pagina in urma si m-am uitat la ultima data cand mi-am amintit, sau mai bine zis, am simtit nevoia de a scrie ceva. Era 3 ianuarie, cu o zi dupa ce ma intorsesem de la tara.. Scrisesem mai mult ca sa ma alin povestind, amintindu-mi detaliile, incercand sa retraiesc senzatiile..dar am fost dezamagita. Nu am mai reusit sa ii simt buzele moi, limba iscoditoare sau firele dese de par printre degete. Doar visam la o fantasma, iar dragul meu jurnal imi pastra gandurile si durerea din ele pana cand as fi fost destul de puternica pentru a reciti acele randuri. Si uite ca in acea noapte de vara am avut taria de a-mi aminti fara macar a depune o lacrima. Fara macar o emotie. Fara macar un suspin. Erau doar niste randuri goale, cu care am adormit in brate.

Erau amintiri, iar eu  nu mai voiam sa traiesc in trecut.