O dorinta? Un destin.

15- Ah, of, fir-ar.(partea a doua)

scuzati intarzierea. :)

lectura placuta.

-------------------------------------------

- De ce stai asa departe, draga? Mai ai putin si ajungi pe jos. 

- Stau mai bine aici. E mai..comod. 

- Ah, deci nu vrei sa stai langa mine? 

- Nu e asta, dar hai mai bine sa ne intoarcem. Te rog? 

- Daca vrei, poti sa te duci. 

- Pai nu pot sa ma duc singura.. 

- De ce nu? 

- Mi-e.. frica sa merg pana la iesire. 

Pana si mie imi venea sa rad cand m-am auzit. Eram atat de penibila! Dar era adevarul. Nu aveam curaj sa ma aventurez de nebuna pe acea alee intunecata pana in partea cealalta a parcului. Nu mi-era frica de intuneric, ci de ceea ce se putea intampla in intuneric.  

- Deci vii cu mine?  

Inainte sa imi poata da un raspuns, s-a auzit o vibratie joasa. Era de la telefonul lui Jesse.  

- Hai sa mergem. Ne asteapta Crina la biliard. 

Am mers in liniste pana la iesirea din parc, unde ne-am intalnit cu Raissa. Jesse a luat-o inainte, lasandu-ma cu verisoara lui. 

- Am vazut-o pe Ema la biliard.  

- Hm? Cine-i Ema? 

- Ah, tu nu stii.. A fost impreuna cu Jesse. 

Imediat, subiectul "Ema" mi-a atras atentia. 

- Si de ce s-au despartit? 

- Nu sunt sigura, dar au fost niste barfe cum ca Ema l-ar fi inselat.  

- Si nu-mi spune.. A iubit-o? 

- Mhm, a fost singura la care a tinut atat de mult. 

Am tacut si am inceput sa mergem spre bar. Odata ajunse in spatele lui, am ajuns in asa-zisa "camera" de biliard. Am ocolit masa de biliard, care se afla in centru, ajungand in partea opusa a camerei, unde se afla Crina. Abia dupa ce m-am simtit "in siguranta" langa verisoara mea mi-am dat voie sa arunc o privire prin camera, incercand sa evit privirile "placute" de la persoane necunoscute. Peretii nu ii puteam zari. Sa fi fost oare din cauza scaunelor sau a cutiilor care erau amplasate de-a lungul lor pentru a sta pe ele? Nu stiu nici acum. Cert este ca acea camera era mai mult un fel de garaj, din spatele unei cladiri. Si nu spun asta doar pentru ca era ciment pe jos sau pentru ca puteai intra si iesi in voie pe o poarta mare, pe care ar fi incaput cu brio un SUV. Nu. O spun din pur instinct. Asadar, cand am terminat de analizat "garajul", am inceput sa privesc cu interes cat mai multe fete. Unele erau cunoscute si chiar imi aruncau zambete, pe cand altele ma fulgerau. Sau, ma rog, din acea privire cu ochii mijiti si buzele stranse eu asta am inteles: fulgere. Le-am ignorat, indreptandu-mi privirea spre masa de biliard. Cateva fete cunoscute, printre care si Jesse, radeau, injurau si jucau biliard. Buna combinatie, nu? Dar dupa analiza a tot ceea ce ma inconjura, situatia a inceput sa mi se para banala. Pe scurt, ma plictiseam. Am oftat si am inceput sa ma uit din nou prin camera, poate-poate sa gasesc ceva care sa imi atraga atentia macar pentru o secunda. Si exact cand eram pe punctul de a incepe sa ma bat singura (mintal, bine-nteles), ceva minunat s-a intamplat. Am vazut-o pe Ema, care, in mod incredibil, ma privea..fulgerator? Nu, e prea putin spus. Cand i-am intalnit privirea am vazut in ochii ei mici si caprui un Univers paralel, in care eu eram sacul ei de box. In mod neasteptat, stomacul mi s-a intors pe dos.  

- Crina, ce are Ema cu mine? Ma enerveaza privirea ei, si nu vreau sa ma enervez din cauza unei persoane care nu merita, i-am soptit verisoarei mele.