O dorinta? Un destin.

11- Eu nu ma las convinsa.

- Neata, raza de soare! am spus sarind in pat langa Crina.

- Mm, ce ora e?

- E 11, trezirea!

- Si de cand ai devenit tu asa matinala? E vara, vacanta! Lasa-ma sa dorm.

- Nici gand! Mama m-a trimis la magazin si nu am de gand sa traversez satul in lung si-n lat singurica, m-ai auzit? Deeci, trezirea!

Crina mi-a aruncat o privire ucigatoare, dupa care s-a ridicat din pat si a inceput sa se intinda mai ceva ca o pisica.

- Uf, deci m-am culcat la patru dimineata! La PATRU, Eliza! Si datorita cui?

- Mmm, datorita lui Erin? am intrebat inocenta.

- Of, ma omori cu zile. Si nu, nu datorita lui Erin m-am culcat dimineata, ci datorita tie!

- Ba nuu! Eu sunt nevinovata! Jesse a tot insistat sa mai stau cate cinci minute care s-au transformat in ore..

- Si totusi nu i-a iesit nimic..a spus verisoara mea cu un zambet malefic pe buze. 

- Pfff, cum poti sa spui asta?! Nu am fost eu cea care l-a lasat sa ma tina in brate? Ha? Spune!

- Ba da..dar totusi ai fost cam..rece cu el.

Bine, la asta nu ma asteptam." Rece?! Am fost o "calduta" cu el, cu toate ca imi propusesem sa il ignor. Sa fie multumit ca m-am uitat la el." Ma uimeam pe mine cateodata cat de revoltata pot fi cu mine insami. Si asta era unul din acele momente. Asa ca am tacut si am asteptat-o pe Crina sa se imbrace si sa manance micul dejun.

- Ce trebuie sa cumperi? a intrebat mestecand incet ultima bucatica de omleta din farfurie.

- Pai.. aah, da! Iaurt, seminte si bere.

- Bere?

- Mhm, mi-e pofta.

- Tu si Jesse..hai sa mergem, am terminat.

Am iesit din curte si am pornit spre magazin. 

- Ce-i cu mine si Jesse? am intrebat dintr-o data.

- Voi si berea. Cred ca e singurul lucru pe care il aveti in comun pana acum.

Am inceput sa radem la remarca ei. Mda, cam era adevarat. Nu aveam mai nimic in comun. Eu nu ieseam din 9 si 10, el abia reusea sa treaca clasa din cauza absentelor. Eu faceam balet, el juca fotbal. Eram cam..opusi. Dar stiti cum se spune, "opusele se atrag". Eu, una, chiar credeam in vorba asta neinsemnata.

- Crinaa!

Am intors capul sa vad cine o striga pe Crina. Era, surpriza, Raissa. Venea spre noi cu zambetul pe buze.

- Deci, veniti la sapte? a intrebat ajungand langa noi.

Am privit-o mai mult decat confuza. "La sapte? Ce naiba e la sapte si CRina a uitat sa-mi spuna?!"

- Aaa, da. Eliza, vii?

- Nu inteleg despre ce vorbiti. Unde sa vin?

- La teren, au baietii antrenament la fotbal. mi-a raspuns Raissa bine-dispusa.

- Da, vin si eu. 

"Hmm, baietii? Nu pot sa pierd asta. Inca o sansa de a-l vedea pe Jesse. Si, mai ales, de a auzi ultimele barfe. Crina si Raissa se pricep de minune la asta."

Ne-am continuat drumul in liniste pana la magazin si am cumparat ceea ce trebuia. Pe drumul spre casa, am trecut pe langa parc si nu m-am putut abtine sa nu arunc o privire in directia lui. Am regretat imediat ca am facut-o: Luisa era pe prima banca, vorbind la telefon. Se pare ca nu mai era deloc fetita micuta, draguta si cumintica pe care am avut  "placerea" de a o cunoaste in urma cu doua luni. Era mai mult dezbracata decat imbracata, cu o fusta mini si un maieu minuscul, care aducea mai mult a bustiera. Bine, recunosc, daca nu avea acelasi bot nu as mai fi recunoscut-o. Arata intr-adevar bine la corp. Ajunsese in acele doua luni pe la 1.70, cu picoare frumoase si bust pe deasupra. "Fi rezonabila, Eliza! Are 16 ani, e normal sa arate bine. Si tu o sa ajungi la 1.70 in doi ani. In rest, nu prea iti este superioara cu nimic, ai doar o imaginatie pre bogata." Mda, ratiunea mea cam nu era de acord cu mine.