O dorinta? Un destin.

5- Maine? Nu te cred!

"Nu pot sa cred cat de greu este. Ceva nu ma lasa sa plec! Nu pot.. Trebuie sa raman, jumatate din mine se afla aici! Aici este locul meu, aici sunt fericita!" Dar era prea tarziu pentru regrete. Eram deja in masina si ieseam din sat. Mi-am sprijinit capul de geamul rece si am inchis ochii. "Gandeste-te la ce vrei tu in afara de el. Gandeste-te la..aa..ziua ta de luna viitoare! Da, a mai trecut un an.. Ma rog, adica va mai trece un an din aceasta viata a mea absurd de abstracta.." Nu stiu daca am dormit sau doar mi-am inchipuit ca dorm, cert este ca am ajuns acasa, iar eu inca reflectam asupra vietii mele din ultimul an. Am urcat in camera si m-am asezat pe parchetul rece, lipita de usa balconului. Imi venea sa plang, dar nu puteam. Nu eram deloc genul de persoana care sa planga din orice, cu atat mai putin din cauza unui baiat. Se pare ca cerul m-a ascultat si a inceput el sa planga si pentru mine. Priveam ploaia aceea, mai mult lapovita decat ploaie, spunandu-mi ca trebuie sa imi vad de viata. Eram sigura ca asta voi face, doar ce alta alternativa aveam? Sa stau inchisa intr-un dormitor pentru tot restul vietii? Nu, nu, viata continua. M-am ridicat de pe jos si am luat telefonul, scriind un sms. "Inca mai sunt libera ca pasarea cerului, nu-i asa? Daca da, de ce sa nu profit?.."  

'Buna Dean, sunt Eliza. Iesim in weekend?' 

In mai putin de un minut am primit raspuns: 

'Buna scumpo, sigur ca iesim. Ti-am promis de ceva timp o bataie cu zapada..roaga-te sa nu ninga:)' 

Am zaambit multumita. Dean era un tip de 14 ani pe care il cunoscusem la o petrecere. Nu stiu sigur ce m-a atras la el, insa parul saten si ochii caprui cu tente de verde nu au scapat neobservate. Cand am vazut si cat de bine era imbracat.. Am zis ca e facut pentru mine.. *Cand o usa se inchide, ti se deschide o alta*

-dupa 3 luni-

- M-ai auzit, Eliza? Apuca-te sa-ti faci bagajul, maine dimineata plecam la tara! Sa nu care cumva sa fiu nevoita sa iti mai repet o data!  

Am privit-o din nou socata. Era a treia oara cand imi spunea sa imi fac bagajul iar eu nu ma puteam misca din cauza socului. Stateam doar cu gura deschisa repetandu-mi in minte acele ultime cuvinte: "maine dimineata plecam la tara.." Nu puteam sa plec la tara! Viata mea amoroasa era si asa intr-un impas major dupa despartirea de Dean, mai ales ca intre timp aparuse si Zac, pentru care aveam o mare slabiciune. Asadar, asta imi mai lipsea! Un weekend la tara dupa 3 luni in care nu ma mai gandisem macar la acel loc. Efectiv nu puteam.  

- M-mami, sti cumva daca e si Crina la tara? am intrebat putin ingrijorata, revenindu-mi incetul cu incetul din soc. 

- Da, da, in seara asta a ajuns si ea. In ultima vreme sti ca majoritatea weekendurilor si le petrece la tara. 

Am rasuflat usurata. Macar stiam ca nu voi fi singura, stiam ca o voi avea pe Crina langa mine. Si atunci, dintr-un colt am mintii, mi-a aparut in fata ochilor imaginea lui. Nu, nu a lui cu totul, doar a ochilor. Mi-am amintit dintr-o data de revelion, de ceea ce a insemnat pentru mine, chiar si doar pentru doua zile. Din nou, un dor subit m-a cuprins cu totul. Il doream din nou langa mine, doream sa il vad din nou. Si asta urma sa fie weekendul meu. Trebuia sa profit la maxim. 

M-am apucat sa imi fac bagajul. Erau doar doua zile, si, cu toate ca mi-am luat la mine o valiza plina, stiam ca voi purta vesnicii jeansi si cele doua tricouri noi. "Dar nu-i nimic, macar sa am dintre ce alege.." Bineinteles, nu am uitat sa pun in bagaj haine mai groase. Chiar daca era sfarsitul lui aprilie, noptile de la tara au fost intotdeauna mult prea reci, si nu vroiam sa fiu nepregatita. "Ah, maine pe vremea asta poate voi fi cu el.. Poate ii voi simti din nou atingerea.. Poate.." Dar m-am oprit. Nu eram in stare sa imi dau cu presupusul, ca doar nu jucam alba neagra, ce naiba!? Si nici macar nu doream sa presupun ceva. Ultima oara cand o facusem tot eu am ajuns dezamagita si plangand. Deci, de atunci este gata cu presupunerile. Ori sunt sigura ori deloc. Iar de data asta eram mai mult decat sigura de ceea ce avea sa se intample.. Ah.