Capitol 4 - Vlad

25 2 7
                                        


Vlad

Să-mi bag ... în ea de viață! Ce Dumnezeu se întâmplă cu mine?! Sunt total întors pe dos și nu pot să-mi dau de cap!

Azi-noapte au fost cele mai urâte momente din întreaga-mi viață! Prietenii mei cei mai buni s-au despărțit, l-am bătut pe Andrei deci e safe să spun că nu-l mai pot numi prieten, am fost aruncat din club, iar Mara... era... bine?! Cred. Nu știu. Dar e singură acum. Ar trebui să sar în sus de bucurie, dar n-o pot face. Ar trebui să profit de oportunitatea care mi s-a ivit, ar trebui să-i vorbesc, să-i spun ceea ce simt. Ceea ce am simțit din prima clipă când am pus ochii pe ea. Dar n-am putut să scot nici măcar un cuvânt din gură, iar acum lucrurile sunt un pic ciudate între noi. Cred. Nu știu. Poate o fi totul doar în mintea mea.

M-a rugat să rămân azi noapte lângă ea. Am crezut că va fi cea mai grea noapte din viața mea: s-o am, în sfârșit, atât de aproape lângă mine, în brațele mele pentru o noapte întreagă. Dar n-a fost așa. Am privit-o o bună bucată de timp cum dormea, urmărindu-i frumosul chip și ascultându-i respirația. Așteptam acel ceva de care auzi peste tot în filme sau cărți, sentimentul acel de împlinire, de descoperire în sfârșit a celeilalte jumătăți, dar la naiba, n-a fost deloc așa! Și nici n-am atins-o ca un ciudat sau să am vreo reacție fizică la apropierea corpului ei. Când s-a ghemuit lângă mine și a pus capul pe pieptul meu, am îmbrățișat-o, dar... nimic. Oi fi stricat?! N-oi răspunde iubirii sau Marei?! Mi-am petrecut atâția ani din viață admirând-o de departe, fiindu-i ca un frate și suferind în tăcere de o iubire neîmplinită... ca acum să simt doar asta?! Nu... sigur e doar din cauza evenimentelor recente. Alt motiv nu e!

Dimineața asta a fost aiurea rău, însă! Nici nu mă dezmeticisem bine că au dat năvală Ariela și Lorena! Cică au venit ca suport moral. Mda, probabil că va fi nevoie. Tot cred că Mara e încă în șoc și nu realizează ce s-a întâmplat pentru că altfel, să mor dacă îi înțeleg calmitatea. M-a speriat un pic aseară, dar mă tot gândesc că ce va fi mai rău va veni zilele următoare. A trebuit să-mi fac vira rapid, n-oi avea nicio problemă să locuiesc cu două fete în același apartament, dar să stau între trei fete înarmate cu ciocolată și băutură?! Nu, mulțumesc! Am și eu ceva bărbăție în mine!

M-am cărăbănit la Robert și mi-am petrecut câteva ore bune jucându-ne tâmpenia aia de Fifa, dar a trebuit să mă întorc până la urmă acasă. Mâine dimineață trebuie să fiu la muncă și după aseară, am nevoie de câteva ore de somn liniștit. Și iată-mă acum, stând întins în pat, cu ochii pe tavan, meditând încă la vârtejul ăsta ce se află în capul meu. Fetele sunt încă în living, înconjurate de rămășițele party-ului improvizat și uitându-se la vreo comedia d'aia romantică, sunt sigur.

E nasol că sunt iar singur cu gândurile mele. Urăsc momentele astea. Nu funcționez ca alți băieți pe care-i doare în paișpe de sentimente și chestii complicate, gen prietenii între băieți și fete. Toți ne-au spus că nu există așa ceva, iar în timp ce Mara se certa cu ei și le aducea fel de fel de contraargumente, eu îmi țineam gura, aprobând-o pe Mara atunci când se uita la mine pentru încurajare, în secret, însă, dându-le lor dreptate. Nu există prietenie între un băiat și o fată! Unul dintre ei sigur urmărește un interes ascuns!

Am crezut că Mara și Andrei vor fi pentru totdeauna împreună, dar uite-i despărțiți! Am crezut că sentimentele mele vor fi întotdeauna platonice, dar uite că acum nu mai știu sigur nici ceea ce simt! Am crezut că am trecut peste, că m-am împăcat cu situația și cu rolul meu în povestea asta, dar acum nu mai știu unde stau și ce trebuie să fac!

Și colac peste pupăză, nu pot să-mi scot din minte privirea Lorenei de dimineață! Mă întorc iar și iar la acel moment în care s-a uitat la mine surprinsă, admirativ chiar pentru o secundă când și-a plimbat ochii pe corpul meu, ca mai apoi dezamăgirea și chiar, iritarea, să-și facă loc pe chipul ei. Și ce-a fost cu replica aia "Te-ai mișcat mai repede decât m-am așteptat!" ?! Ce și-o închipui?! Că m-am culcat cu Mara?! Așa părere are ea despre mine?! De ce s-a smucit în halul ăla când am vrut s-o opresc să-i explic?! Și de ce pana mea simt cum mi se strânge inima mică mică de câte ori revăd în minte scena de dimineață?!

Random Love StoryUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum