Random Love Story

Capitol 5 - Lorena, Mara si Vlad

Lorena

Îl văd cum își plimbă privirea prin casă. De la ușă se vede absolut tot... E o garsonieră micuță, dar e într-o zonă bună și am o înțelegere cu proprietarul pe termen lung. Știu că nu e cine știe ce decorată, dar e colțișorul meu, e singurul "acasă" adevărat pe care l-am avut vreodată. Să încerc să văd totul prin ochii lui?! N-are sens... Știu că începe să realizeze unele chestii deja... și-l văd cum privește lung fotografiile. Off, Ari, tu și ideile tale grozave! Fără ele poate aș mai fi salvat cumva situația...

- Lorena... ai să-mi spui ceva?!

Dacă spun nu, oi avea vreo șansă să mai scap?! Nu cred. Sinceritate totală...?! Nici pe ea nu vreau s-o ofer. Nu mi-e rușine. Nici de viața mea și cu atât mai puțin de David. Dar e prea mult să mai sper să mai pot ține aceste vieți separate?! Nu-mi doresc, însă, nici să-l mint pe Vlad.

- Sincer...?! Posibil, dar nu vreau. Acum, dacă ai tu vreo întrebare mai clară...

- Cine e David?!

- Cum cine?! El! spun, arătând spre frumusețea mea crețulină ce doarme liniștit în pătuțul lui.

Încerc să evit, să glumesc, dar nu-mi iese. Nu cu Vlad și nu acum. Îl văd că se enervează, însă sper că se va da bătut, într-un fel sau altul.

- Lore, nu face d'astea că nu mi-e aminte. Zi! Cine e David?!

- De ce pui întrebări la care știi deja răspunsul?!

- Nu-l știu. Bănuiesc, dar nu știu.

- Și care e diferența...?! Bănuiește în continuare.

- Lore... cu cine stai aici?

- Nu se vede?!

- Ești sub orice critică...

- Știu! Dar acum sper că realizezi că nu e cazul să rămâi aici. Du-te la treaba ta, iar eu o să-mi văd de a mea!

- S-o crezi tu că fac asta!

- Vlad, nu mai am nici pe naiba! Da, știu că am băut, dar m-am oprit acum câteva ore, iar drumurile astea m-au trezit! Sunt bine. Pleacă!

- Nu plec până nu vine cineva!

- Cine dracu' să vină??? Ari??? E beată la tine acasă! Cine?? Lasă-mă în pace și pleacă!

Am ridicat tonul, nu vreau să-l trezesc pe David, dar mă voi descurca eu cu el dacă va fi cazul. Însă Vlad trebuie să plece. Acum. Nu mă simt deloc bine. El... aici... pătrunde prea adânc în viața mea și e ultimul lucru pe care îl vreau.

- Nu știu ce e cu tine... simt că nu te mai cunosc. Lasă-mă să rămân să te ajut, nu vreau să te las în situația asta singură.

Văd că e ușor nedumerit, puțin îngrijorat, dar și nervos, însă chiar nu-i pot permite să rămână.

- Nu, Vlad, te rog. Pleacă! Nu pot permite ca David să te vadă aici și, în plus, mă lași fix în aceeași situație în care mă aflu dintotdeauna. Nu e nimic nou pentru mine. Iar cu privire la cunoaștere... chiar crezi că m-ai cunoscut vreodată?! Ai știut vreodată ceva de mine ca să te minunezi acum?! Nu mă cunoști. Nu ai făcut-o niciodată. Pentru tine, sunt doar o altă fată din gașcă, cu un nume și un chip pe care îl vezi mai des decât pe alte fete. Tu ești prea prins în lumea Marei ca să mai observi și altceva din jurul tău.

- Ce vrei să spui cu asta?!

- Nimic. Mai bine, pleacă! Serios! Vezi că sunt bine. Chiar nu te vreau aici!