Chapter 2 : Last first kiss.

104 9 6
                                    


Numele său îmi rămâne imprimat în timpane ca și cum cineva l-ar tot repeta. Rămân blocată pentru câteva minute.

- Ești OK? Îl cunoști?

- Da, îl cunosc oarecum, îi spun asistentei încă șocată de ceea ce mi-a mărturisit.

Își vede în continuare de treaba pe care se pare că nu o mai termina, iar eu ma fac comoda în patul care nu prea îmi permite asta. Aș vrea să fiu singură să îmi pun toate gândurile cap la cap.

- Ai putea să mă lași singură câteva minute, te rog? Nu te supăra dar am nevoie de asta acum.

- Desigur! Dacă ai nevoie de ceva să mă anunți!

- OK. Mulțumesc! Tânăra îmi zâmbește prietenește și părăsește salonul.

Abia îmi stăpâneam lacrimile asa că le-am lăsat să mi se împrăștie pe obrajii palizi.

Nu îmi venea să cred că a fost la mine noaptea trecuta. De unde știa ca sunt aici? De ce s-a întors? Atâtea întrebări la care doar el îmi putea răspunde, însă nu sunt sigură că sunt pregătită să îl revăd deși îmi doream asta mai mult decât orice.

Tresar speriată la auzul uși care s-a deschis zgomotos. De partea cealaltă stătea fratele meu, Corey, în ai cărui ochi pot observa lacrimi.

- Pot intra, dragă "Sleeping Beauty"?

- Te pot opri oare, scumpul meu frățior? Mă ridic brusc și îl strâng în brațe cât pot de tare.

- Mi-ai lipsit tare mult zilele astea!

- Și tu mie chiar dacă nu am simțit nimic, adica vreau să spun că dacă eram conștienta ți-aș fi simțit lipsa cu siguranță, adică știi tu.

Râsul său molipsitor umple încăperea și mă îndeamnă și pe mine să fac la fel.

- Am să îți dau o veste care o să te bucure.

- Știu că s-a întors Ethan, spun fiind sigură că asta era marea veste pe care avea să mi-o dea.

- Of, trebuie să strici tu toate surprizele, spune Corey bosumflandu-se ca un copil de 5 ani. Dar tu de unde știi?

- Dar TU de unde știi? îi repet cuvintele accentuând "tu"-ul.

- Păi m-am întâlnit cu el aseară pe stradă, m-a întrebat cum ești și i-am spus că te afli aici. S-a mutat din nou aici dar îl voi lăsa pe el să îți dea mai multe detalii, sunt sigur că abia așteaptă să îți vorbească. Acum tu!

- Aseară a fost aici si mi-a vorbit, deși nu l-am înțeles. Una din asistente mi-a spus că a stat aici toată noaptea și că a vrut să fie informat în legătură cu starea mea.

- Mă bucur să aud asta!

Corey mâ strânge în brațe așa tare încât simt că rămân fără aer, câteodată uită că sunt mai fragilă decât el. Momentul nostru soră - frate este întrerupt de bătăi din ce în ce mai puternice în ușă.

Fratele meu se ridică îndreptându-se spre ușa și o deschide.

Resprirația mi se taie când reușesc să îl văd pe Ethan intrând in salon cu un trandafir alb între degete și cu vizibile lacrimi în ochii lui superbi care ma faceau de fiecare dată să vibrez.

- Cred că ar trebui să vă las singuri, voi doi aveți multe de discutat. Dau din cap afirmativ la auzul cuvintelor fratelui meu.
Un moment eu și Ethan ne privim unul pe altul în ochii plini de lacrimi apoi îmi întind brațele spre el, semnalând că vreau o îmbrațișare. E schimbat, e foarte schimbat. Adolescentul pe care îl știam s-a transformat într-un barbat adevarat pe care sunt nerabdatoare să îl descopăr.

- Îmi pare rău, îmi pare extrem de rău! îmi mărturisește ne dezlipindu-se de corpul meu.

- Pentru ce îți pare rău?

- Pentru că am plecat, pentru că te-am lăsat aici și te-am făcut să suferi!

- Tot ceea ce contează este că ești aici, acum.

- Să nu mă mai lași vreodată să plec de lângă tine!

- Dacă vei pleca te voi urma!

- Îți promit că nu te voi mai lăsa singură!

Ne-am despărțim din lunga și călturoasa îmbrățișare pe care nu o mai simțisem de mult timp. Corpul său îmi transmitea o căldura și o energie inimaginabila care învăluia fiecare părticică dintr-al meu.

Îmi înmână trandafirul pe care mi l-am apropiat de față pentru a-i putea simți parfumul. Ethan se apropie și el, acum fiind cu cațiva centimetrii mai departe de fața mea.

Puteam să văd sinceritatea cu care îmi vorbea. Vedeam câteva lacrimi in ochii lui verzi după care eram înnebunită încă din copilărie.

- Mi-ai lipsit mult, Elinor!

Fără a avea timp să spun măcar un cuvant îi simt buzele lipinduse fin de ale mele, formând un sărut inocent dar extrem de dulce care m-a facut sa îmi recapăt culoarea rozalie în obraji. Acum gustul lui mi-a ramas imprimat pe buze și deși îmi doream mai mult gestul lui m-a surprins foarte plăcut.

- Și tu mi-ai lipsit mie! îi șoptesc privindu-l adânc în ochi.

Bun deci vă mulțumesc mult celor care sunteți lângă mine și mă susțineți, vă iubesc mult de tot!!
*scuze dacă sunt greșeli*

The First LoveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum