Nu mă opri din plâns
Dacă am darul lacrimilor fără de surâs,
Durerea ce o simt doar prin plâns o pot frânge
Zilele pline cu râsete nu le mai pot restrânge.
Dar cine ştie că prin plâns de multe ori
Poţi să creezi o rază nouă,
Este la fel ca şi la flori,
Cu picăturile de rouă.
Nu ştiţi că plânsul este râul ce împrospătează
Orice inima ce se decolorează,
Adesea este precum o ploaie ce te trezeşte,
Precum o cearta ce te mai potoleşte.
Cand plang simt cum dorul mă atinge
Si văd ceva în ochii ei,
Te rog lasă-mă nu mă mai frânge,
Doar pentru că am darul lacrimei.
