Printre lacrimile ce le vărs acum pentru tine
Îţi pot demonstra cat de mult te iubeam chiar dacă ţineam asta în mine,
Poate nu ţi-o spuneam atât de des,şi poate greşeam,
Dar credemă,prin sentimentul meu de indiferenţă la tine mult ţineam.
Ai fost firmitura fericirii mele,a copilăriei toate
Ai fost o persoană buna,ce transmiteai uitarea greutăţilor toate,
Ai fost îngerul uman,ce s-a rătăcit pe acest pămant,
Care m-a acceptat cu bune şi cu rele,în mine crezând.
Ai fost războinica demonilor mei interiori
Cu vorbe dulci mă alinai de acele terori,
Am fost o persoană iubită,şi acum realizez cât de mult la mine ţineai,
Cât de mult ai încercat să ma faci fericită dând dovada că ma iubeai.
Dar de ce ? Mă întreb asta de ceva timp încoace
De ce a trebuit să pleci,ştiind că nu te vei mai întoarce,
Am realizat cât de rău e fără tine,cât de mult te caut prin camera pustie,
Dar acum ştiu unde eşti,te afli acolo pe lângă celelalte sicrie.
Nu mai pot rezista acestei pierderi crude,ce mă roade
Nu mai pot ceda lumii ce mă absoarbe,
Ma simt trântită la pămant de anumite prostii,
Şi de pierderea unui inger,ce a plecat spre cerul gri.
