Cu adăpostul luminii
Parcurg infernalul drum,
Aud un zgomot îndepârtat,
Mă gândesc la lumea ce am lăsat,
Dar nu o voi jeli.
De acum doar linistea mai paşte.
Noaptea e imobilă,
Doar un strigăt de ajutor,
Plin de speranţă pentru mine,
Straluceşte uimitor cu încredere de sine.
Ceaţa se întinde
Deja decisa este strada,
Dar eu ce voi putea să fac ?
Gândurile din mintea mea,
Sunt mai negre decât noaptea.
Nu există viaţa în ochi tăi
În jurul meu este doar sânge.
Inima mea nu mai bate,
Nu voi mai putea visa,
Nici iubi de asemenea.
Îmi strig durerea
Ce nimeni nu o aude,
Cersesc iubirea,
Dar nimeni nu raspunde.
