My Boss

Capitolul 23

_____________________

-Nu ma mai ridic din pat doua zile de acum încolo.
Aparent a fost o idee nemaipomenit de proasta sa merg la Lolla astăzi cu Lexy. Ea avea chef sa colindam mall-ul pentru haine de nou-născuți si tot felul de jucării, iar eu si Lexy vroiam doar sa stam la casa "mamei" si sa facem prăjituri... Dupa care sa ne indopam cu ele. Si bineinteles, pentru ca o femeie insarcinata trebuie ajutata si ascultata ca bebelusul sa nu pătească ceva, am acceptat sa mergem. Apropo, se pare ca eu si Lexy ar mai trebui sa lucram la sala ca dupa primele doua ore eu si ea aproape mergeam in mâini față de Lolla, care era mai in forma ca niciodată si ne plimba din magazin in magazin.
Ajunsesem intr-un magazin cu patuturi si multe multe jucării pentru nou-născuți si copii de varsta lui Lexy: ne-am aruncat amândouă intr-un pat de doua persoane pentru "printese" si am stat in el pana a venit o femeie ce lucra acolo si ne-a gonit din magazin pentru ca "stricam" paturile si puteam sa sfarsim in a plăti daune. Am mancat si intr-un final am ajuns intr-un magazin de haine pentru femei însărcinate, unde Lolla a ținut o discuție de o ora si jumatate cu o viitoare mămica. In timp ce Lolla vorbea, eu si Lexy ne-am strecurat din magazin si ne-am dus la cel de animale, unde am luat fiecare pui de animal in parte si i-am luat in brate. Exceptând soparlele, șerpii, paienjenii si pestii.
Ne-am dus înapoi dupa cam 20 de minute si ce sa vezi: Lolla încă vorbea cu acea fata. Si a trebuit sa stam alte 40 de minute sa le ascultam discuția. Lexy a fost mai ok ca mine pentru ca i-am dat telefonul meu si s-a jucat pe niste jocuri... Cu o singura mâna. Si pe deasupra, eu a trebuit sa car 5 plase pline cu lucruri, Lexy tinea o plasa cu 2-3 haine in ea si Lolla tinea una cu doua tricouri pentru ea, bineinteles, pentru acel moment in care va fi "mai mare" decât era ea inițial. Si bineinteles, in drumul spre casa am ascultat-o pe ea cum se plangea pentru ca avea sa se ingrase si ca ar fi aratat urat. Parerea mea este ca femeile si slabe si plinute sunt frumoase... Dar m-a ascultat cineva?
Bine, poate doar Lexy.
Deci, am lasat-o pe Lolla acasă cu plase cu tot, am "furat" cam 8 prăjituri făcute de "mama" si am plecat cu Lexy spre casa mea, bineinteles, cu taxi, ca doar nu pe jos.. La cum ma dureau picioarele atunci nu imi mai ardea nici de mers: in mâini sau picioare, oricum nu conta.
Si uite asa am ajuns aici, in patul meu si cu Lexy lânga mine, plângându-ne ca ne dor picioarele si râzând pentru ca suntem ceva mai rau decât bătrânii.
- Hei Sofia... cea mica se ridica in picioare in pat lânga mine, privindu-ma cu ochii ei mici.
- Hm? imi întorc privirea spre ea si îi ofer un zâmbet cald, plus un căscat de milioane.
- Ceea ce o sa iti spun eu acum este foarte important si nu este deloc o gluma asa ca trebuie sa o iei foarte serios. Este ceva legat de mine... se uita la mine atent si isi pune mana libera, nevătămată pe obrazul meu, apropiindu-se cat mai mult de fața mea cu fața ei mica.
In momentul în care nasul ei il atingea pe al meu, mi-a spus:
- Mi-e foame.
Am luat-o in brate si am început sa o gâdil in timp ce ea râdea: dar nu o gadilam "cu forța", ci doar asa, jucăus.
- Pai tu ma sperii asa? Am crezut ca e ceva mai grav, printeso. Ce vrei sa papi?
Ma opresc si ea imi da un mic pupic pe obraz, pe care eu il returnez cu drag.
- Spaghete?
- Mmm, buna alegere, buna alegere! Chef Sofia la dispoziția dumneavoastră.
----------------------------
Am mancat, am pus 2 kilograme in + pe noi pentru ca nu "am atacat" numai spaghetele, ci si prăjiturile si niste biscuiți cu ciocolata si acum stam frumos pe canapea, uitandu-ne la... desene animate: preferatele mele.
Si la ce ne uitam?
Alba ca zapada! Recunosc, mi s-a spus de nenumarate ori ca in momentele cele mai nepotrivite ma port ca un adevărat copil...cand eu defapt fac mai rau ca un copil de 4 ani cand isi primește bomboanele preferate sau jucăria preferata.
- Sofia, tu crezi in fantome? ma intreaba Lexy dintr-o data.
- Hm? Ah, nu, eu nu cred in fantome, nu sunt re---.
Un lucru magnific s-a intamplat in timp ce eu rosteam acele cuvinte frumoase... S-a luat curentul.
- Mai zici ca fantomele nu sunt reale? zice Lexy sărind la mine in brate.
- Pai nu sunt, e doar o pana de curent, stai linistita frumoaso.
Un sunet se aude in tot apartamentul, făcându-ma pe mine sa sar de pe canapea cu tot cu Lexy in brate: era soneria de la usa. Am lasat-o pe micuta pe canapea si am mers in bucătărie de unde am luat primul lucru ce mi-a căzut la îndemâna, deoarece era întuneric si nu puteam sa vad bine. Am ajuns in fata usii de la intrare si am deschis-o, gata sa lovesc pe oricine era dupa ea.
- Buna printeso. spune Hunter si ma saruta pe obraz, oferindu-mi un trandafir roșu.
Si wow, Hunter are puteri paranormale pentru ca odata ce i-am deschis usa, a venit si curentul înapoi.
- Nu credeam ca ai puteri paranormale... zic eu incet.
- Ce?
- Ce? Aaah, nimic, intra!
Lexy sare imediat la "tatal" sau in brate si el o strange cu multa dragoste la piept, ca si cum n-ar mai fi vazut-o de un milion de ani.
- Te-ai distrat scumpo astazi?
- Eu..um.. A fost ok. Daca n-as fi mers atat de mult poate ca ar fi fost o zi cu mult mai placuta! Dar a fost Sofia cu mine si am imbratisat niste catelusi asa mici si draguti! Putem sa dormim aici, te rog?
- Din pacate nu putem.
Lexy face o fata trista iar eu rad atunci cand Hunter incearca sa o copieze.
- Dar ghici ce..
- Ce sa ghicesc?
- Sofia poate sa vina sa doarma la noi!
- Dar.. Nu vreau sa deranjez.. spun eu dar sunt imediat intrerupta de Hunter.
- Nu mai vorbi prostii. Cum sa deranjezi frumoaso?
- Esti sigur?
- Da! spun cei doi in acelasi timp.
- Lasati-mi doar doua secunde sa sting luminile si sa incui usa.
_______________________
Ma uit nedumerita la drumul pe care mergem cu masina si-l intreb pe Hunter:
- Um, nu ne ducem la tine acasa?
Hunter ma ia de mana si cu cealalta mana a sa conduce, "aruncandu-mi" din cand in cand cate o privire ca sa vada ce fac: nu numai mie, dar si fetitei ce doarme bustean pe scaunele din spate. Pai, sa zicem ca Lexy era atat de extenuata, incat atunci cand s-a aruncat pe scaunele moi ale masinii, a adormit instantaneu. Daca stau si ma gandesc mai bine ar fi trebuit si eu sa ma asez in spate langa ea si sa ma culc fiindca nu prea pot sa-mi mai tin ochii deschisi pentru mult timp!
- Nu printeso, mai intai o sa ne ducem la supermarket pentru ca, aparent, din nu stiu ce motiv, Alessio a ajuns sa fie babysitter-ul unui caine care este foarte infometat iar el nu poate sa-si paraseasca casa fiindca nu are cu cine sa lase cainele. Se pare ca "noul lui prieten" este cu mult mai agresiv decat se astepta el sa fie si nu s-ar alege cu nimic bun daca l-ar scoate acum afara din casa. Alessio mi-a spus ca e mare si fioros cainele, dar el zice mai mereu opusul a multor lucruri.
- Si mergem la el acasa dupa ce cumparam mancare pentru caine?
- Da. Dar daca acel caine mare si fioros se dovedeste a fi decat un catelus mic, il iau la bataie.
- La cat de obosita sunt in acest moment iti voi da voie sa-l bati mar.
____________________
- Uite frumosule, tu stai linistit aici in masina si uita-te la Lexy in timp ce eu ma duc sa iau mancarea aia pemtru ca eu o sa ma descurc mai bine in a alege ceva bun pentru caini. Haide sa zicem ca am mai avut grija de caini pana acum.
- Stii ca nu o sa te las, da?
- Prea rau atunci. spun eu si smulg cheia din contact, ii dau un sarut pe buze lui Hunter si ies repede din masina, inchizand-o.
Ma uit inapoi catre masina si ii arat un zambet iubitului meu, ce este imbufnat pana peste cap deoarece nu l-am ascultat pe el. Ma indrept repede catre supermarket, iar odata ce sunt in supermarket catre raionul de mancare si jucarii pentru caini. Ma uit cu atentie la produse si aleg ce cred eu ca este mai bun si ma indrept cu repeziciune catre casierita dar, norocul nefiind de partea mea, a trebuit sa dau intr-un barbat ce avea mainile pline cu mancare. Am lasat mancarea pentru caini pe podea si am inceput sa strang ceea ce i-a cazut barbatului din mana, in acelasi timp exprimandu-mi miile de scuze.
- Stai linistita draga mea. barbatul mi-a zambit si m-a privit pret de cateva secunde, dupa care a plecat.
Un barbat blond, cu ochi verzi si cu barba. Nu arata tanar, deci presupun ca avea cam 40-45 de ani.
Totusi, simt ca l-am vazut undeva. Nu intr-o revista, sau la televizor, sau oriunde intr-un spatiu public. Eh, poate asa cred eu, ca l-am mai vazut cand defapt eu habar nu am cine e.
Platesc repede mancarea si plec catre masina. O deschid cu cheia si ma urc in ea, dandu-i lui Hunter un mic sarut si cheia, deoarece era inca bosumflat.
Totusi, am presimtirea ca eu cunosc acel barbat. Simt ca este cineva pe care il stiu de o viata intreaga. Am dat din umeri si am decis sa dau totul uitarii atunci cand Hunter a pornit din nou masina.
______________
Ohoho, ghiciti cine este aici. Primesc un bun venit inapoi, Lorysse, calduros??