My Boss

Capitolul 30

Niciunul dintre noi nu a zis nimic timp de cateva minute. Am incetat sa plang si m-am bucurat de caldura pe care o simteam in bratele sale.
- Nu pot sa plec Sofia.. spune el iar eu oftez si rup imbratisarea. Voi repara totul; de dragul nostru, de dragul copilului nostru. Recunosc, am fost un nenorocit dar te rog, iarta-ma.
Ma uit in ochii sai inlacrimati si vad numai tristete. Nu pot sta suparata pe el; chiar daca il voi respinge, va incerca in continuare. Va incerca pana ce eu voi accepta sa ne impacam. Insa nu are de ce sa incerce, eu l-am iertat cum a pasit in casa asta. Cum i-am vazut ochii, nu am mai simtit furie: doream doar explicatii.
Zambesc si imi trec mana peste obrajii sai, stergand lacrimile ce nu au mai putut fi stapanite.
- Te-am iertat de ceva timp. spun eu. Cum pot sta suparata pe tine cand tu te zbati pentru noi trei?
Buzele sale calde se intalnesc cu ale mele, eu fiind luata prin surprindere.
Te iubesc enorm Hunter...
____________________________
- Te urasc Hunter! Te urasc! Sa nu mai vorbesti cu mine in viata ta!
- Ma iubesti Sofia, nu te mai minti singura..
- Cum sa faci asa ceva?!
- Sofia nu te pot lasa se te urci pe scaun ca sa pui niste globuri in brad; te poti rani si poti rani si copilul. spune el si ma saruta pe frunte.
Mana sa isi face loc pe vizibila mea burtica iar eu imi pun mana peste a lui.
- Nu as putea sa ma iert daca voi doi ati pati ceva.. spune el iar eu oftez si zambesc.
- Ai dreptate, scuze. spun eu si îi ofer globul pentru al pune el in brad.
Au trecut cateva saptamani de cand noi doi ne-am impacat iar Craciunul era deja aici. Ne-am hotarat sa ramanem in casa de vacanta o vreme; cel putin pana ce iarna va lua sfarsit.
Familiile noastre trebuie sa isi faca aparitia din minut in minut iar eu vreau ca totul sa fie perfect; am gatit si am decorat casa impreuna cu Hunter, bucurandu-ne de fiecare clipa impreuna.
- Totul e gata! spune el si ne uitam amandoi la bradul imens din fața noastra. Arata superb..

- Ai facut o treaba buna iubitule. spun eu si il sarut pe obraz.
- Nu as fi reusit fara tine.
Suntem intrerupti de soneria usii iar Hunter se grabeste sa o deschida. Mai intai isi face aparitia familia lui Hunter, dupa care familia mea, iar mai apoi Lexy si Tara. Aproape plang cand îi vad pe toti fericiti, adunati laolalta. Sunt atacata de imbratisari din partea tuturor dar si de lacrimi. Dupa o vesnicie, ne asezam toti pe canapeaua imensa din jurul bradului. Lexy s-a asezat in bratele Tarei si pot vedea iubirea pe care o poarta pentru mama ei, dar si invers; mini-vacanta din Paris le-a adus mai aproape una de cealalta.
Eric parea obosit, probabil din cauza bipolaritatii Lollei care arata mai bine ca niciodata. Burtica sa era imensa pentru 7 luni; cauza era, sau mai bine spus erau gemenii. Tata si "mama" erau foarte fericiti; probabil prea fericiti. Insa asa erau ei, zambitori si in cele mai grele momente.
Victoria si George. De la un timp se comporta ca un cuplu de liceu asta pentru ca Victoria s-a tot plans ca "iubirea este moarta la ea in casa". George a luat masuri si i-a facut toate poftele sotiei sale ca ea sa nu se mai planga.
Alessio. Alessio a promis ca va ramane burlac toata viata, deoarece, dupa cum spune el, "relatiile sunt prea sufocante". Insa, privitul la telefon din minut in minut imi spune altceva.
- Uite Sofia, asta l-am luat pentru tine. spune Lolla si imi ofera o cutie frumos impachetata.
Eu îi multumesc si o deschid, insa o inchid la loc cand vad ce se afla in ea.
- Serios Lolla? intreb eu si ea imi zambeste.
- Foarte serios Sofia.
Hunter a luat cutia si a scos lenjeria intima ce se afla in ea iar toata lumea a inceput sa rada.
- Ai gusturi Lolla; iti promit ca acest cadou va fi folosit cu indulgenta. spune Hunter iar eu rosesc si il lovesc pe umar.
- Si eu am ceva pentru voi doi! spune Victoria. Sper sa va placa, eu si George n-am avut alte idei.
In cutia oferita de Victoria si de George erau foarte multe lucruri de bebelusi de culoare roz. De ce? Ei bine, este vina instinctului ei matern.
- Instinctul meu spune ca veti avea o fetita! spune ea iar tata isi da ochii peste cap.
- Eu simt ca va fi baiat. spune el iar Victoria isi pune mana pe inima si se preface uimita.
- Iar eu simt ca va avea loc o mare dezbatere. imi sopteste Hunter la ureche iar eu incep sa rad.
- Te indoiesti de instinctul meu matern?!
- Nici gand, numai ca si eu am un instinct patern; sigur va fi baiat.
- Fata.
- Baiat.
- Am zis fata! spune Victoria si sare de pe canapea in acelasi timp cu Lolla.
- Iar eu zic ca e timpul sa mancam! spune Lolla iar eu aprob, fiind destul de infometata.
- Eu zic ca este... spune Eric insa este intrerupt imediat de toti trei.
- Taci! spun ei iar fratele meu se da batut, stiind ca n-are rost sa continue sa argumenteze cu ei.
Noi toti ceilalti incepem sa radem iar apele se mai linistesc.
- Eu am cumparat haine de baiat pentru copil, ca sa stiti. spune tata iar eu incep sa rad si mai tare, deoarece el si Victoria par mai nerabdatori ca mine si Hunter.
- Deci, mancam sau nu?
_______________________________
- O sa mor, o sa mor! tipa Lola si ma strange si mai tare de mana. Eric, te urasc din toata inima mea!
- Haideti doamna, veti reusi! spune doctorul iar eu mai am putin si cad din picioare. Impingeti!
De la Craciun s-au mai scurs inca doua luni foarte repede. Eu si Hunter ne-am mutat inapoi in oras pentru a fi aproape de toti ceilalti, dar si pentru a nu lipsi de la nasterea gemenilor. Acestia s-au hotarat sa apara cu cateva zile mai inainte de termenul stabilit, chiar in timpul unei mese de familie.
Lola nu a dorit ca Eric sa stea alaturi de ea in timpul nasterii, ci eu si mama sa să fim alaturi de ea.
- Sofia, ia lectii, tu esti urmatoarea! spune ea iar eu inghit in sec.
- Inca putin doamna, o sa reusiti! spune doctorul iar dupa cateva secunde aud plansetul unuia dintre gemeni.
Lolei ii dau lacrimile cand aude si plansetul celui de-al doilea copil si isi intinde mainile pentru a-i lua in brate.
-Felicitari doamna, aveti doi baieti frumosi si sanatosi! zice doctorul iar Eric aproape ca darama usa la auzul plansetelor.
Fata lui se lumineaza iar Lola îi ofera unul dintre gemeni, pe care il ia cu grija in brate. Am lacrimat, gandindu-ma la momentul in care si eu o sa imi tin copilul in brate.
- Ai reusit iubito, suntem parinti! spune Eric si o saruta pe Lola pe frunte.
- Va rog sa o lasati pe doamna sa se odihneasca; o puteti vizita dupa ce se trezeste. spune asistenta si ne da pe toti afara, nu inainte de a lua gemenii si de a-i pune in patuturile lor. Pe holul spitalului, Eric a inceput sa tipe "Sunt tata" , luandu-i mai intai in brate pe parintii Lolei, dupa care i-a luat pe ai nostri. Hunter si-a facut si el aparitia ceva mai tarziu, dupa ce a scapat dintr-o sedinta.
Intr-un sfarsit, Lola s-a trezit iar noi toti am intrat in salonul sau. Lola isi tinea gemenii in brate iar Eric a ajutat-o, luandu-l pe unul dintre ei. Toata lumea s-a induiosat de dragalasenia lor iar tata le-a facut o poza.
- V-ati hotarat cum o sa îi cheme? intreaba mama Lolei.
Lola zambeste.
- Pe el o sa il cheme Noah. spune ea, iar noi aprobam. Celalalt va fi Mason.
- Doamne, ce draguti sunt! spune Eric, iar noi toti radem. Stai, noi cand ne-am hotarat ce nume le punem?
In camera se lasa o liniste apasatoare iar Lola isi ridica privirea si se uita la Eric.
- Chiar acum ne-am hotarat. spune ea .
Telefonul lui Eric incepe sa sune, iar el nu stie cui sa îi dea bebelusul pentru a raspunde. Eu îl iau din bratele sale iar el iese repede din salon.
Toti se apropie de mine ca sa-l vada mai bine pe Mason, iar Hunter imi inconjoara talia cu mana sa.
- Sunt niste comori. spune tatal Lolei.
- Scumpi rau de tot. spune Hunter iar noi toti il aprobam.
- Sofia, iti sta bine cu un copil in brate. spune mama Lolei iar eu îi zambesc. Sper totusi sa avem si o fata in familie, nu numai baieti.
- Aici intervin eu. spune tata iar eu si Hunter ne dam deoparte.
- Vezi tu, draga mea, instinctul meu patern imi spune ca si copilul Sofiei va fi tot baiat.
Mama Lolei reactioneaza ca si cum cineva ar fi jignit-o iar eu, "mama" si Hunter radem. Lola nu îi baga pe cei doi in seama, fiind ocupata cu Noah.
- Draga eu am un instinct matern, care, fata de cel patern, este mai puternic.
- Unde scrie asa ceva?
- Am impins un copil afara din mine, nu ai ce comenta.
Eu si Hunter ignoram conversatia celor doi si il "admiram" pe Mason, care mi-a luat unul dintre degete in mana sa.
- Mama Lolei are dreptate, iti sta bine cu un copil in brate. Iar peste 4 luni noi vom fi in pozitia asta. spune el iar eu zambesc.
- Abia astept.
_______________
- Vreau sa plec cu mami! Promit ca o sa va vizitez.
Hunter a suspinat incet langa mine pana ce avionul nu mai putea fi vazut.
- E numai vina mea. spune el iar eu il iau in brate si il mangai pe spate.
- Iubitule, era inevitabil. Nu îi puteai schimba decizia, s-a apropiat foarte mult de mama ei. Poate este inspre binele ei. zic eu iar el se uita in ochii mei.
- Ai dreptate. Poate este totul spre bine.
Poate.
- Haide sa mergem acasa, esti obosit. spun eu iar el aproba.
- Haide acasa.
____________________________
Am oftat lung, lasand pensula din mana. Stelutele au iesit cum am vrut eu.