My Boss

Capitolul 27

Sunt bine. Insa, plang. Plang deoarece nu credeam ca era posibil. Nu credeam ca pot fi mintita in asemenea mod. Nu credeam ca el imi poate face asa ceva. Asta primesc cand am incredere in cine nu trebuie. Asta primesc cand cred in dragoste.
Probabil dragostea exista. Insa, nu pentru mine. Crescand printre relatii destramate nu am crezut ca exista iubire neconditionata intre doua persoane. In relatia asta mi-am pus toata baza, pe care el a daramat-o. Chiar am crezut ca s-a ivit ceva intre noi. Insa, se pare ca totul a fost doar o joaca pentru el. Tot ce mi-a ramas acum sunt lacrimile.
Sunt nemaipomenit de bine.
Cea mai mare minciuna pe care am spus-o intruna azi.
Stiu ca nu ar trebui sa plang deoarece plansul ii face rau bebelusului.
Bebelusul. Am crezut ca vom fi o familie fericita. Am crezut ca acest copil va creste alaturi de ambii parinti. M-am inselat. M-am inselat amarnic. Insa, orice s-ar intampla, acest copil este al meu si voi avea grija de el. Il voi iubi cum nu am iubit pe nimeni.
*Flashback*
A trecut o saptamana de cand Hunter a inceput sa se comporte din ce in ce mai ciudat.
De cate ori vin sa il vizitez ma trimite acasa si imi spune ca este foarte ocupat cu niste documente. Lucrul cel mai rau este ca nu m-a lasat sa o vad pe Lexy deloc in aceasta saptamana. Pana si Alessio ma evita de cate ori ma vedea.
M-am hotarat ca era timpul sa ii spun despre copil. Am urcat incet pe scari, deoarece inima imi era cat un purice si am intrat in biroul sau. El, s-a uitat la mine si mi-a facut semn sa ma asez. Am asteptat inca cateva zeci de minute ca sa termine cu niste documente, dupa care si-a intors privirea la mine.
- Hunter, am ceva sa iti spun. spun eu si imi las capul in jos, asteptand sa ma intrebe ce am de spus.
- Si eu am ceva sa iti spun. el ia o gura mare de aer si continua. Vreau sa ne despartim.
Acele cuvinte mi-au rupt inima in doua. Am crezut ca nu am auzit bine. M-am ridicat de pe scaun si m-am dus in fata sa, punand mainile pe birou.
- De ce? Vreau un motiv! Te-ai purtat aiurea toata saptamana asta si tot eu sunt de vina?! tip eu si imi simt ochii cum mi se inlacrimeaza. Am fost doar o joaca pentru tine?
- Da! Da, asta ai fost! O joaca stupida! Ai fost doar o distractie pentru mine.. Chiar credeai ca m-am indragostit de cineva ca tine? Chiar credeai ca pot sa iubesc pe cineva care se uita doar la banii mei? dupa ce a spus toate astea, s-a ridicat in picioare si si-a pus si el mainile pe birou.
- Cum adica? Eu nu am vrut niciodata banii tai! fac o mica pauza si ma uit in ochii sai, dorind ca ceea ce mi-a spus sa nu fie adevarat. Eu te-am vrut pe tine! Si mint daca spun ca nu te vreau in continuare. De ce? De ce imi faci asta?
Lacrimile imi curg siroaie pe fata in acest moment. Astept cu rabdare raspunsul sau si simt ca pamantul imi fuge de sub picioare cand il aud.
- Eu iubesc o singura femeie in viata mea: Marie. Am inventat toata povestea cu drogurile si cu puscaria impreuna ca sa o tin la distanta de presa in primele ei luni de sarcina. Doctorul i-a spus ca nu crede ca va duce acea sarcina pana la capat daca se streseaza. Ce pot spune, suntem actori buni. Asa ca, Sofia, iti multumesc ca m-ai ajutat sa duc planul pana la capat. Ai fost o distragere buna pentru presa.
Imi doream sa fie un cosmar. Insa, chiar daca m-am ciupit de nenumarate ori, nu m-am trezit.
Mana mea face contact cu fata sa si, pentru o secunda, in ochii sai am vazut regret.
- Esti penibil si ma dezgusti. Cand te gandesti ca ti-am oferit ce nu i-am oferit altui barbat chiar nu simti remuscari? Stiu, eu am fost o idioata ca nu am vazut intentiile tale adevarate. Hunter, eu chiar am crezut in noi.
- Te-ai inselat in privinta noastra. Scoateti din cap faptul ca am fi putut fi un cuplu!
- Tot ce vreau sa spun este ca..
Nu ai nevoie de el, Sofia. Copilul tau nu are nevoie de cineva ca el.
- Nu am nevoie de nimic din ceea ce mi-ai oferit tu. Nici lantul acesta nenorocit, spun eu si imi rup lantul, aruncandu-l in fata sa. Nici iubirea ta falsa nu imi trebuie. Nu am nevoie de tine.
Eu ma intorc cu greu si ma indrept spre usa.
- Iti promit ca nu ma vei mai vedea niciodata. spun eu si ies intr-o fuga pe usa.
Am fugit afara din casa plangand, insa cand am vrut sa ies pe poarta, am fost oprita de Alessio.
- Sofia? Esti bine?
- Intreaba-l pe don Juan! Te urasc si pe tine, si pe fratele tau si tot ce are legatura cu el!
Inafara de Lexy.
- Va urasc pe toti!
Ies repede pe poarta si alerg in continuare pana ce simt ca nu mai pot sa respir.
Am fost jucata pe degete.
* End of flashback*
- O sa-l omor!
- O sa-l tai bucatele si o sa-l dau de mancare pasarilor.
-Stiam eu ca nu e baiat de casa!
- Era urat oricum.
Um mic zambet isi face loc pe fata mea inlacrimata. Insa dispare atunci cand imi dau seama ca lucrurile pe care le-au spus tata si Eric vor deveni adevarate cand vor afla ca sunt insarcinata.
- Nu cred ca vreti sa-l omorati. spune Lolla si imi da o lingurita pentru inghetata.
- Si, ma rog, de ce am face asta? intreaba tata iar eu imi pun capul pe umarul sau.
- Trebuie sa va spun ceva.
Eric, 'mama' si tata isi indreapta privirile catre mine iar eu iau o gura mare de aer.
- Sunt insarcinata. spun eu si 'mama' se ridica de pe canapea.
- Oh Doamne, ma ia cu lesin!
- Cum adica esti insarcinata! intreaba tata si Eric in acelasi timp.
- Pai stiti, cand un barbat si o femeie se iubesc, sau cel putin cred ca se iubesc, ei----.
- Acum chiar este mort!
______________________
De o jumatate de ora incerc sa adorm insa mici intepaturi din zona abdominala ma impiedica. Am crezut ca totul este ok.
Am mai asteptat ceva timp iar atunci cand micile intepaturi s-au transformat in dureri insuportabile, am strigat numele Lollei. Ceva clar nu este ok. M-am ridicat si m-am asezat pe marginea patului, insa am cazut in genunchi din cauza durerilor.
- Lolla! am tipat din nou si au intrat toti in camera, roind in jurul meu. Lolla nu ma simt bine, nu ma simt deloc bine! Ajuta-ma! spun eu printre lacrimi.
- O-ok! Eric, ce te uiti, suna la o ambulanta!
Eric iese repede din camera.
- Am facut cateva cursuri de medicina! Spune-mi draga mea, unde te doare mai exact? tata se aseaza langa mine.
- Ma doare groaznic in partea abdominala! Faceti ceva, nu va uitati asa la mine!
- Sofia, inspira si expira.
- Sa incerci sa inspiri si sa expiri cand o sa fii tu in locul meu!
- Este sange in pat! spune Lolla si eu inghet, privind fetele tuturor.
- Avort spontan. spune tata si incep sa plang si sa tip, negand ceea ce a spus el.
- Nu e adevarat, mintiti toti! Bebelusul meu nu a patit nimic, sunt sigura ca nu a patit nimic! Sunt sigura, voi de ce nu spuneti nimic?! Numai pe el il mai am, faceti ceva!
Lolla isi pune mana pe burta si isi ingroapa fata in umarul mamei.
- Nu a patit nimic...
Totul s-a intunecat in jurul meu. M-am rugat pentru bebelusul meu in acele momente cat nu m-am rugat o viata intreaga.
_______
M-am trezit pe un pat de spital si aproape ca am cazut din pat cand mi-am amintit de ce eram acolo.
Lolla a intrat pe usa si m-a luat in brate, incepand sa planga.
- Ne-ai speriat groaznic pe toti!
Eu ignor tot ceea ce zice ea si intreb de singurul lucru care ma intereseaza.
- Bebelusul?
_________________
Tadam, suspans.
Sa nu va aud ca este capitolul scurt, deoarece vor mai urma!
Si scuzati greselile, daca sunt. Este ora doua dimineata si imi este foarte somn.