Demoni=Prieteni?

Oare aflu?

-Iti promit ca vei afla tot. Dar te rog sa mai astepti inca putin.
-Dar de ce, tu stii? Ce legatura ai tu cu asta? intreb suspicioasa si nervoasa.
-Oh! Vei afla.
-Zi-mi cel mai neimportant lucru.. Orice!
-Nu acum. Iti spun, dar maine dimineata.
       Am intrat in casa foarte incet. Ne-am strecurat si am ajuns in camera. Am adormit instant.

      Eram iar in acea padure, imbracata in pijamale. Am vazut lupul. Ne uitam unul la altul si am observat ca avea un bilet prins cu o panglica in jurul gatului. M-am indreptat incet spre el si am luat biletul. Era de la mama..
Draga mea, trebuie sa ai incredere in David. Iti va zice tot. Dar trebuie sa treci de niste probe si asa poti afla singura raspunsul.Cu drag,mama ta.

M-am trezit, am luat jurnalul si am scris mesajul mamei. Era 9. Nu aveam ora exacta pentru trezire, fiindca era vacanta. Dormeam cat voiam. M-am dus in patul la David. M-am apropiat de urechea lui si i-am strigat:
-Spune-mi!
-... Ce? sopteste adormit.
    Ma uit la el cu o privire patrunzatoare. Isi da seama si spune foarte direct:
-Nu sunt varul tau!
    A plecat lasandu-ma foarte surprinsa.
-Cum? intreb uimita.
-Ai zis sa spun un lucru neimportant.
-Si asta ti se pare neimportant, nu? Inseamna ca urmeaza sa aflu lucruri mult mai rele... Dar mama a zis sa am incredere.Dar matusa..

-Sunt adoptat! m-a intrerupt. Si ce ti-a zis mama ta?
   I-am aratat jurnalul. A vazut si l-am luat in brate. M-am uitat la el cu ochii de catelusi.
-Oh! Vom vorbi dupa masa. Acum hai jos.
-Lapte cu cereale!

     Dupa masa am mers sa ma schimb si in 5 minute eram imbracata in blugi albi, geaca alba cu care am venit si m-am incaltat cu tenesi albi cu sireturi negre. David ma astepta jos. Am pornit spre padure si ne asezasem sub un copac, nu foarte departe. Ne uitam unul la altul.
-Cine esti!? intreb spargand gheata.
-O cunosc pe mama ta. Ea m-a rugat sa am grija de tine. Sa te invat.
    Am ramas surprinsa.
-Ce esti?
-Un om.
-Ce ai fost?
-Un Demon.
-Ce legatura ai cu mama? Ea era atee..
-E complicat. Ea apartine Iadului.
       Am ramas socata. Am fost inspirata sa intreb acest lucru. In fata mea e un Demon. Nu puteam sa cred.. Dar mama?
-As vrea sa vad Iadul avand in vedere ca mama e acolo.. E ca in povesti? E plin de sange?
-Nu,piticule. Mama ta e in siguranta. Povestile sunt doar povesti! a spus facandu-mi cu ochiul.
-Wow! Dar cum te cheama cu adevarat?
-Spune-mi tot David.
-David?
-Da..?
-Nu ma prinzi! si am inceput sa alerg.
      Nu voiam sa stiu mai mult, deocamdata. Eu eram super fericita pentru ca stiam ca mama e bine si aveam un Demon in fata mea. Altora li s-ar parea infricosator,insa eu nu cred. Nu exista dovezi adevarate, doar traditii, deci am sa aflu.

        Am alergat prin padure, am alergat, am alergat si l-am pierdut pe David.. Am pierdut casa.. Eram foarte departe, dar stiam ca e pranzul. Mi-am dat geaca jos pentru ca imi era cald. Am inceput sa strig dupa ajutor. Am incercat sa imi dau seama din ce parte am venit,dar ma invartisem de prea multe ori. Incepeam sa vad umbrele.. Era inspaimantator,dar imi amintesc un cantec, o imagine cu mama care imi canta:
,,Mica turturica
Nu iti fie frica
Nu te speria
Tu ii vei infricosa"