Demoni=Prieteni?

Prima ,,proba"?

,,Turturica mica
Nu iti fie frica
Nu te speria
Tu ii vei infricosa"

       Cantecul ma inspira. M-am uitat in jur, vedeam umbre,dar doar una era mai vizibila. Era un baietel imbracat in costum de marinar. Avea in jur de 5 ani. Pacat ca nu aveam pijamalele urs la mine.. Stiam,nu e ,,viu'', iar asta m-a inspaimantat putin.
      Nu voiam sa merg la el,asa ca m-am asezat jos. Ma jucam cu firele de iarba inghetate pe care le-am dezgropat de sub zapada, analizand situatia. Spatele casei, unde se afla padurea, era sudul.. Deci trebuia sa merg inspre nord.. Ma uit catre baietel. Nu mai era. Ma intorc si il vad stand jos langa mine, privindu-ma.
-Buna! Te pot ajuta cu ceva? am intrebat incercand sa par indiferenta.
- Nu stiu. Dar sunt bucuros sa te intalnesc!
-De ce? Ca vrei sa ma omori?
-De ce crezi ca ti-as spune asta? zice incercand sa acopere putina uimire pe care o avea. Poate asta voia sa spuna.
-Am citit prea multe carti de genul asta.
       A inceput sa rada infricosator. Stiam ce va urma,asa ca am fugit pe unde am putut. Nu ma uitam in spate,dar il vedeam printre copaci.
-Unde e ursuletul meu? Mami! Foc! Mai fugi mult? Esti asa fricoasa!
     Striga in continuu. Dintr-o data imi apare in fata, cu un ursulet mic, prafuit si rupt in unele locuri, in maini. S-a apropiat brusc de mine si am tipat foarte tare. Ma ustura obrazul, plin de sange. Imi lasase un mic cadou.
-Asta voiam! Am nevoie de o jucarie noua! a spus razand.
       Mi-am amintit de colegii de la vechea scoala. Ma strigau ,, mica mea jucarie". Asta a cam pus capac.
-Jucarie?
       Cand am spus asta a inceput sa ii curga sange din ochi,prelingandu-se pe tot corpul picaturi,insa fata ii era rosie complet. Arata straniu. A scos un cutit si a vrut sa mi-l bage in mana,insa m-am ferit, facandu-mi doar o zgarietura usoara.. A incercat sa mi-l bage iar in mana si a dat peste prima zgarietura, astfel adancindu-mi-o. Nu trebuia sa imi las geaca prin padure..
-Acum m-ai enervat!
-Nu mai vreau sa fiu jucarie! am tipat cu teama,o lacrima cazandu-mi intamplator.
-Atunci vei muri!

    Nu stiam ce sa fac. A luat cutitul,avand mana inclestata pe el.Mi-am amintit de cantecul mamei. Am inceput sa rad de el. Nu trebuie sa ii arat teama, ci trebuie sa fiu eu cea infricosatoare,iar astfel ,,puterile" i se vor slabi.
-Baiete,arati foarte dragut,gustos! am spus foarte emotionata,apropiindu-ma de el.
-Poftim? Vrei sa ma mananci? a intrebat derutat, razand.
-Sa te musc!
       Ma apropii de el si mai mult si ii ling sangele de pe fata, avand un gust usor sarat. Se uita ciudat la mine. Deci micul meu plan da roade. Ma uit in ochii lui, ii avea din ce in ce mai negrii. Ii iau ursuletul si il rup in bucati chiar in fata lui. Pielea i se crapa.
-Uita de el! Esti prea legat de el!
Se uita cu tristete.
-Ai incercat sa ma sperii! M-ai injunghiat si mi-ai provocat durere! M-ai jgnit! ii strig in fata. Treci peste! Ursuletul tau nu conta! Nici tu nu contezi! Vrei doar sa ma sperii dar nu ma intereseaza! Cu mine nu iti merge! am continuat increzatoare, dar si inspaimantata,insa nu am lasat asta la vedere.
       A inceput sa planga, dar cu lacrimi adevarate.
-Ai fost cruda!
-Da,si tu! Dar de ce vrei asta?  Tu cine ai fost inainte sa mori? E in regula, poti sa-mi spui acum.
      Mi-am bandajat ,, gaura" din mana cu o bucata de material pe care mi-o dadu-se el.
-Pai casa mea a luat foc.. Si nu stiu ce trebuie sa fac.. Stiu ca fantomele asta fac si..
-Pai ce esti?
-Spirit. La asta te refereai?
-Da.. Crezi ca un Demon ar sti ce trebuie sa faci?
- Nu stiu...
-Ajuta-ma sa ajung acasa. E in nord.
       Imi facu semn intr-o directie si am pornit spre casa, cred, inca nu eram sigura. Ma uit spre copaci si vad muschiul pe partea in care mergeam. Probabil mergeam in directia in care trebuie.

      Era aproape seara. Am ajuns la marginea padurii si vad casa. Il iau pe baietel de mana si alerg cu el pana la David. Il strig si vine catre noi.
-Unde ai fost?
-La plimbare! spun sarcastica.
-El cine e?
-E un spirit cu care m-am infruntat. Vreau sa ii dau o noua viata. Un nou corp..
-Deci ai trecut! a strigat bucuros.
      Eram comfuza.
-Cum s-a descurcat, Eric? l-a intrebat David pe baietelul fantoma.
      Eu nu stiam nici cum il cheama..
- Foarte bine. Mi-a gasit ,,punctul slab" si ..
-Stiu sa manipulez? l-am intrerupt, iar acesta a afirmat zambind.
-Foarte bine!
- Imi pare rau pentru rani.
-Mi le vindec eu!  dar am planuri pentru razbunare.
-Acum poti pleca! a spus David si baiatul s-a intors spre padure, a facut niste semne din maini si devenea tot mai invizibil.
      M-am apropiat de el, i-am luat cutitul de la spate si l-am injunghiat in umar. S-a intors, mi-a dat geaca pe care nu o mai aveam, facandu-mi cu mana.
      David se uita surprins,dar m-a imbratisat,complimentandu-ma. Pare ca m-am descurcat bine.
     Am intrat in casa. Nu am lasat-o pe matusa sa imi vada ranile, dar de unchi nu imi faceam griji pentru ca nu vorbeam unul cu altul. A fost greu sa ii ascund obrazul.
      Era 8,iar David imi bandaja ranile. Eu fredonam cantecul fara sa-mi dau seama.
-Ce canti?
- Un cantec, de la mama..
       Ii aratasem cantecul pe care l-am scris in jurnal. Zambea.
     Am adormit cu gandul la sangele sarat pe care il gustasem.