Demoni=Prieteni?

Nu visez

Am intrat in ultima camera pe care am gasit-o in capatul holului, trecand de celelalte trei usi care erau incuiate. Era o baie murdara. Peste tot se vedeau urme de sange si jucarii carora le lipsea capul membre, ochii, degete, sau care erau taiate in multe locuri, dar ce era ciudat a fost faptul ca lumina era deja aprinsa desi acest bec este spart. Imagini infricosatoare.. Eram amandoi speriati.
Mark a tipat foarte tare facandu-ma si pe mine sa tip fara sa stiu de ce. Am aflat repede, urmarind directia ochiilor sai care era indreptata spre oglinda. Nu doar reflexia noastra se vedea, ci si a gemenilor plini de sange, inclusiv pe fata. Ma opresc brusc din a tipa fara ,,motiv". Iau o bucata sparta de gresie si arunc in oglinda, astfel crapandu-se. Gemenii incep sa tipe vazandu-i printre crapaturi, creean un zgomot asurzitor. Oglinda s-a spart de tot, iar cioburile, cazand pe jos, s-au transformat in abur. Robinetele, desi parand nefunctionale, din acestea a inceput sa curga apa. Ridicandu-se din ce in ce mai sus. Eram mai mult ca speriata. Apa este rece cu urme rosiatice de la tot sangele care era pe jos si pe pereti, care acum imi vine pana la genunchi. Simteam cum pe sub ea, toate jucariile masacrate pluteau printre piciorele mele, facandu-ma sa ma simt legata. Ma uit catre Mark care nu se putea misca, probabil mut prea ingrozit. Trag ca disperata de clanta usii, care nu se putea daschide. Ma izbesc de ea in incercarea de a o sparge, insa fara izbanda.
Apa rosie complet este acum pana la gat, iar Mark, parca nu putea procesa ce se intampla.
Si mie imi era greu, adica in doua minute, de la sol, apa se ridicase pana aproape de tavan.. Acum nu-l mai vad pe Mark asa ca ma scufund. Pot vedea multe forme in apa, dar observ si o umbra mare. Merg spre ea sperand ca este Mark si il trag pana la usa, dand cu piciorele in ea, incercand din nou sa o sparg, poate pentru untima data.
Intr-un final, usa se deschide, iar toata apa insangerata, impreuna cu jucariile, porneste spre scari si dispare in cateva momente. Eu m-am prins de cada murdara, tinandu-l strans pe Mark de bluza. Robinetele se opresc si ele de asemenea.
In urma incercarii mele de al trezi, acesta sare speriat tipand:
-Bibi, ai grija!
Se uita nedumerit la mine.
-Trebuie sa plecam. Cu fantomele astea nu se poate discuta! Stiu ca esti socat dar va fi bine, promit.
Il prind de brat si il trag dupa mine pe coridor. Un nou tablou, mare cat aproape tot peretele, imi atrase atentia. Nu imi amintesc sa il fi vazut acolo la venire. Era cu o femeie batrana intr-o padure. Ochiii acesteia se misca intreptandu-se pre noi.
-Nu aveti cum sa scapati de fii mei! striga la noi cu un glas ragusit, sarindu-i picaturi de saliva peste noi.
-Mark, stai calm si hai spre usa. ii soptesc.
Aceasta facu ochiii mari, aproape iesindu-i din orbite, iar padurea din fundalul tabloubui iese din spatele acestuia. Tot peretele se umple de plante agatatoare, liene si crengi. La capatul holului se vad gemenii care se apropie usor de noi. O luam la fuga spre scari, insa lianele incepeau sa le acopere.
Becul se stinge si se aprinde, iar dupa cateva palpairi, inainte ca ierburile sa acopere calea de scapare, gemenii isi fac aparitia in fata noastra, astfel oprindu-ne brusc.
-Suficient! Nu mai incercati sa ma speriati! Vreti sa vedeti sange? Duceti-va si dezvir****zati o muiere!
Mark se uita putin amuzat dar si foarte speriat, ori de mine, ori de ciudateniile vazute. Acum frica imi revine. Uram injuraturile dar le folosesc cand sunt stresara sau prea nervoasa.
Acestia trec prin noi intorcandu-se spre baie. Nu cred ca stiau ce inteamna injuratura pe care am spus-o.
Ierburile, una cate una ma apucau de maini si piciore intinzanduse pe tot corpul. Lui Mark nu ii faceau nimic si incerca sa ma elibereze, chiar muscand si rupand cu dintii ierburile, care ma prinsesera intr-un fel de cocon.
-Lasati-ma in pace ierburi nesuferite! Mark, gemenii se hranesc cu frica. Nu iti mai fie frica! Concentreaza-te! Stiu ca este ceva foarte ciudat pentru tine, dar o sa mor aici! ii strig, chiar daca si eu sunt foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte.......foarte speriata. Imaginati-va sa vi se intampe voua asta..!
-De ce iti face tie rau daca mie mi-e frica?! striga comfruntandu-se cu ierburile.
-Daca ti s-ar intampla tie, ai lesina probabil si nu s-ar mai distra.
Inchide ochiii si in urmatoare le secunde sare in zidul de iarba. Toate plantele se usuca complet, transformandu-se in cenusa.
-Asa Mark!
Am alergat pe scari, sarind cate doua-trei trepte. Am observat ca apa si toate jucariile diaparusera. Ne-am indreptat spre usa, insa din ea au inceput sa se auda bubuieturi puternice, asemanatoare cu bataia disperata a pumnilor cuiva.
Ne-am dat inapoi cazand pe o canapea aparuta de nicaieri. Aceasta se deplaseaza pana in coltul foarte intunecat al camerei. Ii apuc mana lui Mark. Era rece si foarte ciutata..
-Mark?
-Da sunt inca aici. De ce esti asa rece?
-Eu?!
Eram nelamurita. Doua lumanari de pe o masuta de cafea s-au aprins si imi dau seama ca in mana eu tineam tot o mana. Dar nu era al lui Mark! Ci al unui schelet de om! Mark era pe partea opusa, langa schelet, tinandul de cealalta mana. Sarim in acelasi timp de pe canapea, unde cei doi gemei au aparut in locul nortru. Ne-au facut semn cum ca ne-ar decapita, cu degetul aratator plimbandu-se sub gatul lor. Am luat pahare pline de praf, bilute de argint grele, farfurii murdare etc de pe masuta de cafea si aruncam spre fantomele care radeau straniu, bucuranduse si hranindu-se din frica noastra. Un lucru surprinzator se intampla. Toate obiectele trec prin ei, insa, margelutele de arginr se isbesc de fantome, parand ca se materialiseaza, acestea vaitandu-se si inrosindu-se la atingerea lor. Aha! Deci argintul era o mare slabiciune!
Am luat-o spre bucatarie. Proasta alegere. S-a intamplat ca in alt film horror, cu lucrurile care prind viata. Cutitele zburau de colo colo, fara a avea o directie.
-Ce ne facem? sopteste el.
In acea clipa toare cutitele se oprira, schimband directia spre noi. Stand nemiscati si lipiti de perete, fuseram inconjurati de toate cutitele. Ne-am dat intr-o parte, socati de ,,coincidenta" ce tocmai ne salvase viata.
Din perete ies maini si picioare de om, chiar si capete: mainilor le atarnau venele, iar pe putinele unghii, erau infipti ochii; picioarelor le atarna pielea sfasiata, dar uscate, fara sange, ceea ce le facea sa arate teribil si infricosator, iar capetele erau infipte in cutite, cu gura, narile nasului sau ochiii cusuti. Semanau foarte mult cu jucariile acum disparute, dar in forma umana. Groaza pune stapanire pe mine. Cel mai groaznic test, de pana acum..
-Pregatiti-va pentru sfarsit! se auzi din nou acea voce ragusita.
Mark a luat un topor mare pe care in vazuse langa aragaz. Prima data nu am inteles ce vrea sa faca cu el dar dupa ce am iesit din bucatarie, arunca toporul in usa, zburand-o din balamale. Am fugit cat am putut de repede din casa.
In curte, pe leaganul atarnat de copac statea unul din gemeni, iar celalalt in ajuta sa se legene.
-Inca nu am terminat joaca! Filmul nu s-a sfarsit!! spun simultan.
Ne repezim la poarta, deschizand-o si iesim din curte. Dau de ceva moale si anume de .....