One Direction adopted me?!

Nu imi spui ce sa fac!

Cand am intrat in casa am gasito pe Kim stand pe canapea. Putea fi oricine, doar ea nu.
-Lou, ma duc sa vorbesc cu acel domn, pot? Il intreb eu.
-Nu. Se baga Austin.
-Nu imi spui ce sa fac! Doar Louis are acest drept.
-Daca ai grija te poti duce sa vorbesti cu el. Spune Lou.
-Mersii. Ii spun eu fugind in camera.
Iau foaia primita de la acel baiat pe care il cheama Adam. Formez numarul si las sa sune, imediat vocea ragusita a lui Adam se aude in difuzor.
Conv. telef.
-Alo? Se aude vocea lui Adam.
-Buna. Sunt fata de la muzeu. Spun eu chicotind atunci cand imi amintesc de acele momente.
-Muza! Haide sa ne intalnim, vreau sa iti surprind frumusetea pe panza.
-Ok. Trimite-mi mesaj cu adresa si vin. Spun eu.
-Ok. Pa. Spune, apoi inchid
Cobor repede jos unde ii gasesc pe baieti jucandu-se jocuri video.
-Niall.. vi cu mine undeva? Il intreb eu dulce.
-Unde?  Intreaba el nepasator.
-La baiatul care m-a oprit la muzeu. Face un tablou si venim inapoi. Spun eu repede.
-Bine. HAIDE. Striga el fugind la masina. Tot drumul am ras si am facut glume. La un moment o masina a aparut de nicaieri, Niall evitando, dar intrand intr-un copac. Auzeam sirene pe fundal, dar eu nu mai simteam corpul.
-Sabri, esti bine? Striga Niall.
-Nu imi simt corpul. Spun cu vocea stinsa.
-E numai vina mea! Striga el mai tare.
-Nu, orice ar fi, nu e vina ta! Nu imi vrei raul. Adio,Niall.. spun vazand negru in fata ochiilor. Auzeam vocea lui Niall strigand dupa ajutor .
~Niall POV.~
Dupa ce am vorbit ultima data cu Sabrina am fost dusi la spital. Eu nu aveam nimic, ciudat, dar e ok. Stam de doua ore asteptand un raspuns de la cineva in legatura cu starea Sabrinei. Imediat un doctor isi face aparitia, toti venind spre el.
-E ok? Intreaba Liam. Doctorul si-a plecat capul in jos dand din cap in semn ca nu.
- E firava, nu are sanse mari, 40% sanse sa supravietuiasca. Domnisoara are mana dreapta rupta, a intrat in coma. Chiar daca isi va reveni v-a fi marcata de incident. Cand am aflat parca pamantul mi-a fugit de sub picioare. Daca o sa moara nu mi-o voi ierta.. Am fost instiintati ca avem voie sa o vedem. Am intrat cu greu, cand am vazuto am inceput sa plang in hohote, ma urasc pentru asta!! Desi toti zic ca nu e vina mea, eu tot cred ca e vina mea.
~Sabrina POV.~
M-am trezit intr-o camera de spital, in jurul meu fiind baietii care plangeau.
-Sunt ok!! Strig eu, dar nimic. Ma duc la Louis si il iau in brate, dar trec prin el. Deodata o lumina orbitoare apare in fata mea, din ea iesind o femeie satena cu ochii caprui. Era atat de frumoasa.
-De ce nu ma vede si aude nimeni? O intreb eu.
-Draga mea, esti in coma, urmeaza sa mori. Spune ea calma. Nu pot sa cred ca in sfarsit merg oa familia mea.
-Esti sigura ca merita sa mori nepregatita? Intreaba ea. Cum adica nepregatita?
-Alergarea ta pe pamant nu s-a sfarsit, toti ar fi atat de indurerati, nu cred ca vrei asta. Urmeaza si vesti bune, eu te veghez mereu si te indrum in calea cea buna. Imi spune ea.
-Nu vreau sa mor. Spun eu hotarata. Ea mi-a zambit dulce, eu apoi trezindu-ma in aceasi camera, doar ca pe patul de spital.
-E o minune!! Striga doctorul care statea in camera. Imediat toate privirile au fost atintite asupra mea.
-Dupa 1 luna s-a trezit. Tipa o asistenta. Wow, am dormit o luna, ce mult.
Stateam in patul de spital razand cu baietii. Deodata pe usa apare doctorul.
-Domnule Tomnilson, surioara dumneavoastra poate pleca acasa. Spune doctorul.
-Sora? Intreb eu nedumerita. Doctorul se uita la mine ciudat.
-Da, testele ADN o dovedesc, sunteti frati de sange. Spune doctorul zambind. Louis m-a luat in brate, amandoi plangand de fericire.
-Stiam ca ai ceva special, acum stiu de ce simt nevoia sa te protejez. Spune el fericit.
-Am o familie? Spun eu uimita, stai, dar oamenii pe care ii credeam parintii mei adevarati?
Dupa 3 zile
Louis si baietii au avut grija de mine incat cred ca as vrea sa uite putin ca am fost in coma, se pare ca s-au mai domolit, dar sper sa nu reinceapa. Astazi merg acasa sa imi cunosc surorile si mama, ce fericire. Am auzit ca atunci cand mama a aflat ca traiesc a inceput sa planga de fericire. A spus ca am fost schimbate la nastere, ea afland prea tarziu asta. Ma cautat, dar parintii mei deja se mutasera.
-Haideti! Strig eu fericita. Drumul pana in Doncaster. Ajunsi acolo am fost intampinati de..
--------------------------------------------------
Hei, pufosilor!!! O sa postez urmatorul capitol duminica sau luni avand in vedere ca am postat deja 3 capitole intr-o zi!
Ne vedem, bye!!