One Direction adopted me?!

Te iubesc!

Dupa o saptamana
~Liam POV.~
A trecut o saptamana decand Sabrina moare incetul cu incetul, o saptamana decand Niall si Louis stau si plang incontinuu.. Doamne, ce a facut ea grav? Stiti? Se zice ca oamenii buni ai Domnului sunt luati pentru a nu mai suferi, dar noi nu suntem pregatiti pentru asta.
-De ce trebuia sa fie ea? Ii aud vocea lui Louis care tocmai a intrat.
-Poate asa a fost sa fie. Unde e Niall? Intreb eu incercand sa schimb subiectul.
-E pe hol. Ma duc sa il chem. Spune si iese, dupa un minut intra din nou, cu Niall. Le fac semn sa vina langa mine pe scaun, ei facand intocmai cum le-am zis.
-Oare isi v-a reveni? Intreaba Niall plangand.
-E puternica, sigur o sa reziste. Spun eu uitandu-ma la ea, un sunet asuezitor auzindu-se in toata camera, imediat venind si doctorii.. ce a patit?
-Moare!! Repede, sa o resucitam! Tipa doctorul dandu-ne afara.
~Sabri POV.~
Ma trezesc intr-o camera mare, alba. Eram inconjurata de niste docori, m-am ridicat usor si ma uitam inspre pat, eram eu! Sunt moarta? Cateva lacrimi imi cad pe obraz, ducandu-ma inspre mine.
-Asistenta, cheama-i pe cei trei baieti inapoi. Spun doctorul, asiatenta mergand si imediat ii aduce in sala pe Liam, Niall si Louis.
-Am facut tot ce e omeneste posibil, din pacate se afla in moarte clinica. Spun doctorul, parasind camera. Baietii au inceput sa planga.
-E moarta? Intreaba Niall.
-Mai respira prin aparatele astea. Sufletul ei a parasit trupul. Spune Liam.
-O iubeam atat de mult!! Toti o iubeam, de ce a plecat? Intreaba Niall. Mi-am indreptat privirea catre Lou care era socat, ma duc la el si il imbratisez.
-Mai are sanse, dar sansele sunt unu la un milion. Spune Liam.
-Poate Sabri e acel unu!! Spune Louis. O lumina alba facandu-si aparitia in camera. Imediat o femeie frumoasa vine la mine.
-Sabrina, vino cu mine. Spune ea pe un toc extrem de bland.
-O sa mor? Intreb eu.
-Asta e alegerea ta, acum vreau sa iti arat ceva. Spune si imediat ma trezesc intr-un cimitir, langa baieti.
-Odihneste-te in pace, ingerasule. Spune Harry plangand.
-Sa le canti celor din cer, noi nu am putut sa ne bucuram atat de mult de vocea ta minunata. Acum esti un inger, noi te iubim! Spune Liam plangand.
-Nu pot sa cred ca ne-ai lasat! Odihneste-te in pace, pitico! Spune Zayn
-Sorioara, de ce ai plecat? Stiu ca e mai bine acolo sus, dar noi suferim. Lottie plange si e in depresie, Fizzie plange, gemenele te tot cheama inapoi im fiecare seara si mama plange zilnic. Imi e asa de dor de tine, dar acum esti surioara mea care e ingeras, ingerasul meu. Spune Louis privind in gol, lacrimile curgandu-i de pe obraz.
- Nu am putut sa iti zic un ultim 'te iubesc'. Ai plecat, luand cu tine o parte din mine, sa ma astepti acolo, vin si eu candva. Nu pot sta departe de tine, dar o sa incerc sa fiu tare. Nu o sa pot sa trec peste, eu te voi iubi mereu, ingerasul meu. Spune el cu lacrimi in ochi. Ei se ridica disparand din cimitir.
-Acum haide. Mai avem multe vazut. Spune si ma trezesc la un concert 1D. De ce suntem aici?!
-Nu pot! Cum as putea fi fericit daca iubita mea e moarta?! Ii aud vocea lui Niall.
-Niall, trebuie sa treceti peste! Striga Harry.
-Usor pentru tine! Cum ar fi fost daca Gemma ar fi murit?! Ai mai putea canta? Tipa Louis, Harry tacand brusc.
-Putem pleca? O intreb eu.
-Sigur. Spune si ma trezesc in camera lui Lottie. Ciudat este ca nu mai este atat de vie precum o stiam. Pe usa baii iesind Lottie cu mainele insangerate, imbracata in negru.
-Se taie din cauza mea?! Tip eu.
- Din pacate. Acum am o intrebare, vrei sa mori sau sa fi vie? Intreaba doamna acea prinzandu-ma de maini.
-Daca asta se v-a intampla daca eu mor, atunci vreau trebuie sa traiesc! Spun eu, ea zambindu-mi gingas.
-Gandeste-te la persoanele tale dragi. Spune ea disparand.
-Haide Sabri, poti face asta! Strig eu.
-Mama, mamica mea draga, Louis, fratiorul meu, surirorile mele! Spun eu si incep sa ma evapor. Harry si Liam, ei sunt cei mai buni prieteni ai mei, ii iubesc enorm si cel mai important, Niall, persoana pe care o iubesc! Strig si totul devenind negru, trezindu-ma intr-o camera de spital.
-S-a trezit! Doctore! Ii aud vocea lui Niall. Pe usa intrand un doctor. A inceput sa imi faca ceva, deconectand aparatele si luandu-mi sangele. Dupa ce a iesit toti se uitau mirati la mine.
-Esti vie! Nu imi vine sa cred, dupa 3 luni, surioara mea si-a revenit. Spune Lou.
-A-ti stat aici trei luni? Intreb eu.
-Da, cel mai mult Niall. Spun Zayn.
-Nu mai trebuie sa imi spui un ultim 'te iubesc'. Mereu o sa fiu aici. Spun prinzandu-l de mana pe Niall.
-Te iubesc! Spune el furandu-mi un sarut.
-Si eu te iubesc! Spun zambind.
-Surioara! Tipa Lottie din usa.
-Lottie! Spun eu fericita.
-Credeam ca o sa mori. Spune ea luandu-ma in brate.
-Nu, cineva a avut grija sa nu mor. Spun eu vazand acea doamna intr-un colt zambindu-mi, eu facand la fel.
-In trei zile te putem externa. Esti perfect sanatoasa. Spune dictorul intrand pe usa.
Dupa trei zile
-Sunt acasa! Tip eu fericita. Eram in bratele lui Niall deoarece va dura o zi sa imi resimt picioarele. Niall ma duce in camera, panandu-ma incet in pat.
-Te iubesc! Spun eu.
-Si eu! Spune vrand sa ma sarute, dar il imping putin mai departe.
-Si tu ce? Intreb eu facand pe proasta.
-Si eu te iubesc! Spune el, lasandu-l de data asta sa ma sarute.
-Ce dor mi-a fost de tine! Spun eu imbratisandu-l.
-Pai mie?! Eu credeam ca o sa mor! Spune el.
-Haide sa nu ne gandim la asta, suntem amandoi aici! Spun sarutandu-l.
-Ai dreptate. Spune el.
-Aww! Ii aud pe baieti, care ne priveau din tocul usii.
-Haideti aici! Spun, ei venind si luandu-ma in brate, imbratisare de grup.