One for Another(seria One- Volumul 2)

5. Familie reîntregită

Zorii unei noi zi de primavara invadau dormitorul scufundat in liniste. Soneria telefonului distruse aceasta liniste. Un brat iesi de sub cearceaful negru de satin si bajbai pe noptiera.

-Da? mormai o voce ragusita si somnoroasa.

-Cezar? Esti bine? Ce faceai?

Vocea panicata a lui James il facu pe fratele sau sa se ridice in fund si sa-si frece somnoros ochii.

-Dormeam, pana sa ma trezesti tu. Ce vrei? marai el deranjat.

Astazi era miercuri. A doua zi in care reusise sa doarma bine o noapte intreaga fara cosmaruri si vise urate ce-i otraveau sufletul. Imediat ce Devon plecase de la cafenea luni, Cezar merse la prima farmacie si isi cumparase acele pastile despre care-i spusese. Marti dimineata fusese uimit ca functionau intradevar. Dupa ce se trezise nu facuse multe lucruri. Cautase bautura prin casa insa cum James i-o aruncase pe toata, renuntase la idee. In plus stia ca daca bea, gandurile si amintirile il vor atac din nou asa ca decisese sa alerge. Inghitise o clatita la o cafenea si apoi din nou alergase.

-Dormeai? La ora asta? Cum ai facut?

Cezar ofta si se ridica din pat. Isi simtea gura uscata si avea nevoie de putina apa. Merse la bucatarie si dadu drumul robinetului. Cand paharul se umplu sorbi cateva inghitituri apoi il varsa pe restul in chiuveta.

-Psiholoaga pe care mi-ai bagat-o pe gat mi-a dat niste pastile.

James zambi.

-Inseamna ca isi merita laudele. Ce faci azi?

Cezar se incrunta.

- Nimic special de ce?

-Eu si Jane o ducem pe July la zoo, ma gandeam ca vrei sa te plimbi si tu, ce zici?

-Nu, mersi. Trebuie sa inchid, pa!

"-Leul, leul. Tati, leul!

-Iubitule, nu-l tine asa aproape, se sperie!

-Ba nu, e baiat mare iubito. In plus, Elliot iubeste animalele.

-Tot ma sperie cand il tii asa atarnat si nici nu avem voie asa aproape de custile animalelor.

-Bine, bine, acum e in regula? "

Frantura aceasta ii intuneca mintea barbatului. Arunca telefonul pe canapeaua din living si apoi porni pe un hol pe care nu mai fusese de mult timp. Ajunse in fata unei usi albastre si o deschise. Camera era exact asa cum o lasase micutul Elliot. Cezar nu indraznea sa mute nici macar un cub de pe jos. Se aseza pe scaunul din fata patutului si ofta prinzandu-si capul in palme.

Nu am putut! Nu am putut sa va protejez. Imi pare rau, imi pare asa de rau.

*

Devon isi bau cafeau pe care si-o luase de la dozator. Tinea un dosar in mana si batea cu creionul un ritm anume pe birou. Cuvintele ce erau scrise in partea de sus o intresau in mod direct.

" Tulburari bipolare cu episoade depresive majore".

Aceasta era denumirea stiintifica si psihologica a afectiunii de care suferea Cezar Dawson. Sau cel putin asta credea ea. Inca nu era sigura. Telefonul ii suna. Se uita la ceas si vazu ca era ora nouasprezece si jumatate. La opt termina programul, iar cel care o suna era Greyson. Oare ce dorea, se intreba ea.