One for Another(seria One- Volumul 2)

4.Darul lui Devon

Sunetul linistitor al ploii era tratamentul perfect pentru a o linistii pe Devon. Primise in urma cu putin timp rezultatul analizelor mamei ei si nu erau deloc bune. Avea nevoie de bani si asta urgent. Dar cum sa-i faca? Nici macar daca si-ar vinde apartamentul si masina nu ar avea atatia bani. Trebuia sa gaseasca rapid o solutie. Isi puse cana cu cafea pe masuta si apoi isi imbraca geaca de blugi si isi incalta pantofii cu toc. Apuca si umbrela pornind catre cabinetul ei.

James intra in locuinta sa tragand in urma sa un troler. Cezar era imediat in spatele lui abia pasind. Fratele sau il convinsese cu greu sa vina pentru o perioada sa locuiasca cu el si familia lui, adica sotia lui Jane si fetita lor July. Dupa ce ramasese toata noaptea cu el si ii suportase tipetele si somnul agitat, acum in sfarsit ajunsese acasa. Urca la etaj si deschise o camera. Un pat imens de doua persoane se afla in mijlocul camerei, peretii erau vopsiti intr-un alb ce contrasta cu mobilierul negru. Camera era dotata cu tot ce era nevoie. James lasa bagajul intr-un colt si il batu pe spate pe fratele sau.

-Vrei sa dormi putin? il intreba pe Cezar.

Acesta il privi inexpresiv si apoi din senin bufni intr-un ras fortat.

-Cred ca glumesti. Ai stat azi-noapte cu mine si inca mai crezi ca vreau sa dorm?

James ofta.

-Bine cum vrei. In zece minute coboara jos pentru micul de jun.

Fara sa mai astepte un raspuns acesta pleca din camera. Cezar isi trecu mana prin par si ofta. Se trantii in pat si isi trecu mana peste fata. Auzi un glas dulce ce venea din gradina. Se apropie de fereastra si indeparta putin draperia. Fratele sau era acolo impreuna cu July pe care o tinea in spate si cu sotia lui ce il tinea de mana. Radeau si pareau fericiti. Simtii cum inima i se opreste in loc. Fara sa-si dea seama izbucnii in plans. Isi scoase telefonul, il debloca si intra in galerie. Absolut toate pozele lui erau cu ei, cu Sara si Elliot. Mangaie poza cu degetele si suspina. Nu mai suporta sa traiasca fara ei. Intra in agenda si forma un numar ce nu credea ca il va apela vreodata.

Se auzira tonurile de apel. Un bip. Doua. Trei. Exact cand sa inchida auzi o voce inceata.

-Alo?

-...

-Alo? Cine e?

-Deja ai uitat ca mi-ai dat numarul tau? intreba Cezar in soapta.

-Poftim, scuze dar cine esti?

-Un psiholog bun nu si-ar uita pacientii pe care i-a cunoscut cu o zi in urma...

Urma un moment de liniste.

-Cezar? Esti bine? Ce s-a intamplat?

-Vreau sa mor!

Devon tresari la auzul cuvintelor lui spuse atat de vehement.

-Cezar asculta-ma, nu face nimic nebunesc. Unde esti?

Barbatului ii scapa un suspin.

-Acasa la James.

-Imi poti da adresa?

Cezar se mai uita odata pe fereastra apoi ii dicta lui Devon adresa si inchise.

Dupa douazeci de minute, in care Cezar refuzase sa mananca, Devon cobori din taxi si suna la usa familiei Dawson. Ii rraspunse sotia lui James. Satena cu niste ochii albastrii prietenosi, Jane o invita pe femeie in casa si se prezentara reciproc.

-Domnisoara McFall? intreba James coborand de la etaj.

-Cezar m-a sunat, e strigatul de ajutor despre care va spuneam ieri. Acum putem incepe cu adevarat terapia! raspunse Devon evitand sa-i spuna si motivul pentru care o sunase Cezar. Asta nu ar fface decat sa-l alarmeze si mai tare pe James si in plus, se gandise ca poate Cezar nu dorea sa se afle acest lucru.