One for Another(seria One- Volumul 2)

3.Pacientul nou

Niciodata nu sti ce iti rezerva viitorul. Niciodata nu sti la ce sa te astepti. Nu sti ce vei face ziua urmatoare sau daca printr-un singur gest iti poti schimba soarta pentru totdeauna. Lucrurile marunte schimba ceea ce suntem. Viitorul ni-l facem singuri, dar adesea ni se pare ca soarta e prea cruda cu noi. Ne plangem mereu cand avem vreo probleme. Primul nostru gand este ca am dat-o in bara si ca nu mai putem repara nimic. Ce s-ar intampla daca ne-am opri din a ne mai plange si am incerca sa ne recuperam, sa ne vindecam... am putea sa mergem inainte?

Sticla ii cazu din mana si se rostogoli pe podea pana ce se opri langa alte doua. Toate la fel de goale. Bautura nu era o solutie si el o stia foarte bine, dar era singura cale prin care mai putea uita pentru cateva secunde cat de nonorocit era, sau cat de nenorocit se considera el. Nu mai stia pentru ce traieste, nu-si mai vedea rostul pe pamant, era distrus, atat sufleteste cat si fizic. Pierduse tot. Fix acum zece luni isi pierduse doua bucati din inima si ceea ce-i ramasese era incarcata cu amaraciune, durere si vinovatie. Isi trase nasul si isi duse mana pe fata. Lacrimile ii curgeau intr-una pe obraji si se scurgeau pe barbie apoi pe pieptul gol. Isi baga mainile in par strangand si incercand sa-si smulga fir cu fir.  Telefonul incepu sa bazaie langa el si trase o scurta privire catre ecranul ce adapostea figura unui baietel blond cu ochii caprui aproape negrii si un zambet plin de inocenta si bucurie. Numele apelantului il facu sa mormaie cateva injuraturi si sa intoarca telefonul cu ecranul in jos. Numai de fratele lui nu avea el chef acum. Si asa il dadacea ca pe un copil mic. Incerca sa se ridice si reusi sa se clatine pana in baie. De cateva minute simtea un nod in gat, iar stomacul scotea niste sunete groaznice. Asa se intampla cand de cateva zile tot ceea ce mancase fusese doar bautura. Se arunca asupra vasului de toaleta si chinul incepu. 

Usa de la intrare se deschise si James pasii alarmat in interiorul apartamentului. Devon il urma prevazatoare,  dar dupa cativa pasi un sunet se auzi. Femeia se uita in jos si observa ca tinea piciorul pe un ursulet de plus.

-Scuze pentru aia. Era... al lui Elliot, nepotul meu, se scuza James.

Devon se uita prin jur si intradevar, livingul era plin de jucarii si hainute de copil. Erau chiar si un leagan si un cort colorat.

-Cezaar! striga James.

Nu se auzi nimic pentru cateva secunde apoi o usa trantita si apoi alta.  Cezar aparu in prag clatinandu-se in stanga si-n dreapta. Avea parul ud, iar picaturile i se prelingeau pe fata apoi pe piept. Era galben la fata si simtea ca in orice clipa avea sa vomite din nou.

-Ce naiba vrei, frate?

James ofta frecandu-si fruntea, iar Devon era inspaimantata de starea jalnica in care se afla barbatul din fata ei. Cearcanele si ochii rosii ii remarcase prima data,  apoi observase ca era si destul de slab.

-Iar ai baut ca boul? striga si James scos din sarite.

Cezar ranji amuzat.

-Din nou, spuse el. O fixa pe Devon cu privirea si se incrunta. Ea cine e? 

Devon tresari auzindu-i maraitul feroce. James o privi cateva secunde si apoi i se adresa fratelui sau:

-Domnisoara McFall e aici ca sa te ajute cu... problema ta...

Minunatul meu frate inca mai crede ca ma poate ajuta cu ceva... Singura cale prin care eu pot sa ma simt mai bine este sa ajung din nou langa Sara si Elliot,  credeam ca a inteles asta pana acum. Se pare ca nu...

-Nu poate sa ma ajute, mormai si Cezar sprijinindu-se de perete ca sa nu cada.

James ofta din nou si indica cu degetul canapeaua. Cezar il privi incurcat si isi sterse picaturile de apa de pe frunte. Dupa ce terminase de vomitat se gandise ca, daca isi baga capul in apa rece isi va reveni, insa nu avea sa fie asa.  Se simtea si mai rau si ii era cald apoi frig si iarasi cald. Avea frisoane. Pe langa mahmureala se alesese si cu o raceala.