Casa de la marginea Orasului ||IN CURS DE CORECTARE||

Sunt atacat

A doua zii de de dimineață mă trezesc și ciudații ăia își țineau conferință în sufrageria mea.Trec pe lângă ei și mă duc în bucătărie să îmi pregătesc ceva de mâncare deoarece nu am timp să îmi băț capul cu ei,trebuie să plec cât mai repede de aici până la urma.

In timp ce mâncam

"Ok,ar trebui să gândesc logic...puteam salva lumea dacă mă întorceam în timp însă acum nu o să mai rezolv nimic,eu sunt pierdut intr-o altă dimensiune și să fim serioși nu știu dacă SCP or să aibă timp sa lanseze tunul.În orice caz trabuie să imi înfrâng toate fricile asa ca azi voi ieși și voi face cunoștință cu fiecare în parte,astăzi ar fii 20 și având în vedere ca SCP e in maximă alertă cu faptul ca sunt intr-o altă dimensiune cred ca au uitat de principalele lor misiuni și jumate din agenți mi-e teamă ca sunt deja morți și sper să nu se încadreze mama și tata.Nu mai pot decât să ies de aici și să alertez organizația și restul depinde de ei si, ca agent SCP ce sunt(cel puțin o să fiu după ce ies de aici)nu pot pierde."

Ies afara,din nou trecând pe langa tipii ciudati cu ordinul lor sau ce numesc ei ăia și plec fără a scoate o vorbă cu ei.
Dupa o zii lungă îmi înfrâng absolut toate fricile,în sfârșit după 15 ore de muncă reusesc și acum aștept doar să fiu trimis innapoi în lumea oamenilor deșii nu se întâmplă asta.
Crezând ca se va întâmpla peste noapte mă culc și mă trezesc cu cuțitul la gât.Era o umbră dar nu aia care venea de obicei și deja devenise ciudat.
-Tu chiar crezi ca poți iesii din lumea mea nu?
-Mi mi-am în....vin ugh s ttt oate frrrrricile.Spun eu balbaindu-ma.
-Nu chiar pe toate!Inca nu ti-ai învins frica de a ucide sau a vedea murind un camarad.A și să nu uit de frică de a te droga.După asta îmi întinde o țigară pe care scria blue lady și îmi da să o fumez.Imediat după încep să văd lumea mai albastra,dar probabil e doar efectul drogului apoi,cuțitul care încă mi-l mai ținea la gât mi-l da în mâna,îl teleporteza pe Alex și mă pune să îl omor.
-Uite,când l-ai văzut rasticnit era doar o iluzie ori îl omorî ori îți mor părinții,și toți cei din SCP.
Îi întind cutitul în zona burții și spun:
-Alex,îmi pare rău,dar......VEI LUPTA CU MINE SI VOM IESI DE AICI.
Si arunc cuțitul pe jos.
Alex rămăsese mut,dar nu avea ce să facă.
Acea umbră sare pe mine și mă trimite la pământ.
Îmi da câteva picioare în gură până sângerez apoi mă ridica și mă arunca peste noptieră rupand-o cu mine.Eu unul plângeam insa m-am ridicat.
-Asta era,asta mă ținea aici frică de voi,de anomalii.
-Taciiii.
Îmi pune mâna în gât și și mă strânge până mă sugruma și mi-se face față mov.
-Știi ce.....voi aha aha aha murii ca un erou.Spun eu sacadând.
Sparge geamul cu mine și mă ține aproape să mă arunce.Îmi sângera toată față și când da să mă arunce,Alex sare pe el și îl darma.
-Ești doar un demon.Dispari,nu îmi mai e frică de ține deci sunt mai puternic ca tine.Spun eu plin de glorie,apoi iau cuțitul care dintr-un motiv sau altul se face mov și îl arunc.
Îi intră în cap și dispare.
Mă uit la Alex și langa el era o femeie albastră ,păr lung albastru,ochii albăstrii,față puțin albăstruie ,era super frumoasă.
-Alex,cine este acel lucru mirobolant de lângă ține?
-Ai înnebunit spuse el plangand.
După femeia dispare.